„Nu poÈ›i fi scriitor dacă nu scrii tot timpul. N-aÈ™ zice că e un viciu, fiindcă viciile te dărîmă, te distrug. A scrie devine un obicei necesar supravieÈ›uirii, aÈ™a cum am spus. Fără scris te pierzi, te rătăceÈ™ti, sînt ani de cînd nu fac decît asta, să scriu, È™i sînt conÈ™tient că asta mă È›ine-n viață. Nu glumesc.” (Ion Vianu)

„Îmi este cu mult mai greu să justific în faÈ›a cititorului invitaÈ›ia pe care i-am făcut-o lui Ion Vianu de a purta un dialog. Uneori, lucrurile au un sens al lor care-È›i scapă. AÈ™ putea înÈ™ira o mulÈ›ime de argumente tari, în virtutea cărora am văzut necesitatea acestei cărÈ›i, dar îmi dau seama că ar fi doar un discurs gol, chiar dacă întemeiat... Ion Vianu îmi făcuse din nou onoarea de a-mi prilejui un dialog cu unul dintre cei din urmă descendenÈ›i ai unei aristocraÈ›ii veritabile, din alte vremuri, o aristocraÈ›ie care nu È›ine cont de culoarea sîngelui, ci de valorile pe care È™i bunicii, È™i părinÈ›ii mei mi le-au dat È™i pe care, fără îndoială, È™i Ion Vianu le-a dat mai departe copiilor È™i nepoÈ›ilor săi. Înnobilată de contactul cu Ion Vianu, am speranÈ›a că È™i alÈ›ii se vor simÈ›i înnobilaÈ›i citind această carte.” (Ioana ScoruÈ™)