Manifestarile clinice ale neoplasmelor de faringo-laringe iși pun o amprenta vizibila, serioasa asupra funcțiilor vitale fiziologice afectand vocea, respirația și deglutiția iar endoscopia la nivelul aparatelor respirator și digestiv (considerata ca principala metoda paraclinica de diagnostic) reprezinta o practica curenta, este totuși inexplicabil numarul mare de cazuri descoperite in stadii avansate. Unul dintre motive este și acela de a folosi metode conservatoare de tratament, cu scopul de a “salva” organul afectat și poate contribui la acest fenomen. Evoluția naturala a neoplasmului de hipofaringe poate fi de asemeni multa vreme asimptomatica [1].

Semnele clinice sunt uneori dificil de sesizat de catre pacienti, diagnosticul fiind astfel intarziat la o mare parte dintre pacienti, chiar daca metodele de diagnostic paraclinice sunt foarte evoluate (Slah JP, 1997). Astfel, incidenta cancerului de laringe este de 4.3/100.000, conform diferitelor date statistice (Australian Institute of Health and Welfare) si reprezinta aproximativ 1% din totalul mortalitatii prin cancer [2],iar prognosticul bolii depinde foarte mult de stadiul in care a fost diagnosticata. De exemplu rata supravietuirii la 5 ani in cancerul glotic variaza de la 88% in stadiul T2 la 67% in stadiul T3 [3].

Supravietuirea in neoplasmul faringian ramane la 50% in Statele Unite in ciuda instituirii unui tratament oncologic avansat [4]. Cancerele cu celule scuamoase in sfera ORL au origini histopatologice diferite. Carcinoamele reprezinta majoritatea cazurilor la populatia adulta[5]. Screening-ul populatiei prin endoscopie aerodigestiva poate reprezenta o alta cale pentru detectarea acestor tipuri de cancer. Reticenta unor indivizi aparent sanatosi pentru investigatii laborioase, slaba promovare a autoresponsabilitatii medicale (Dodd, 2008) si slaba adresabilitate a pacientilor catre serviciile medicale poate explica stabilirea tardiva a diagnosticului acestor boli.

Investigatiile imagistice impreuna cu examenul clinic constituie baza stabilirii primei iaprecieri a stadiului bolii. Atat computer tomografia cat si rezonanta magnetica nucleara reprezinta alternative la fel de bune pentru aprecierea extensiei unei tumori deja cunoscute[6]. Totusi, nici una dintre metode nu poate fi utilizata pe scara larga pentru depistarea tumorilor noi.

Gasirea altor metode de detecție a cancerelor de laringe si faringe ar constitui un management mai bun al acestei patologii si un tratament mai eficient, cu rate de supraviețuire pe termen lung mai bune. In acest sens, s-au studiat tot enzime cu rol de biomarker in aceasta patologie. Astfel metaloproteinazele matriciale sunt un grup mare de enzime care in mod uzual degradeaza diferitele componente ale tesuturilor conjunctive. Rolurile lor sunt discutate pe larg si pot include: apoptoza, angiogeneza, diferentierea celulara si raspunsul imun [7]. Promovarea cresterii tumorale de catre MMP 10 a fost, de asemenea bine documentata [8]. Unii autori au sugerat urmarirea metaloproteinazelor matriceale ca markeri tumorali[9]. Dintre metaloproteinaze, gelatinazele A si B (MMP-2 si MMP-9) au fost cercetate pentru rolul lor in invazia si diseminarea celulelor tumorale. Mai multe ipoteze au fost formulate despre rolul lor in evolutia tumorala, majoritatea legate de angiogeneza [10].Unele studii au detectat o corelatie intre nivelele de MMP-9 si metastazarea ganglionara [11]. In virtutea acestor teorii unii cercetatori s-au gandit sa analizeze corelatia dintre nivelele de metaloproteinaze matriceale si evolutia tumorala [12]. Totusi, aceste teorii sunt controversate si alte cercetari nu au depistat nici o corelatie intre nivelele de MMP-9 si aspectele clinice si evolutive ale cancerelor in studiile lor [13].