Tratatul de literatura chineza veche. Din pavilionul secret al oglinzii scrisului propune o sinteza de amploare asupra literaturii chineze perceputa ca o uriașa alcatuire organica de idei, autori și opere, insa mereu supusa schimbarii perspectivei temporale; elementul istoric este gandit la maniera dinamica, forța evenimentelor prezentate alternand timpurile fixeaza intr-o matrice determinata fenomenul literar al fiecarui timp dat.

Recunoaștem in alternarea timpurilor trasaturile specifice ale mișcarii de idei filosofice, etico-morale și estetice turnate in creația literara a diferitelor momente, perioade și epoci deja configurate pe anumite scheme socio-istorice, economice și de factura psihica. Valurile gandirii și creației literare se succed in ritm cu derularea faptelor istorice, care, dupa cum știm, introneaza mentalitați și gusturi proprii fiecarui timp istoric in parte. Lucrarea se refera la timpuri de mult apuse legate de inceputurile literaturii chineze de dinainte de Imperiu (Qin), strabate o lunga istorie medievala a literaturii circumscriind o durata cuprinsa intre anii de existența mitica și semimitica 2155 i.Hr. și ajungand pana la sfarșitul dominației mongole in China – 1368 d.Hr.

Istoria este pretextul și fundalul pe care se face proiecția literaturii – text incarcat de informație și de dense semnificații intr-o prezentare cronologica deliberat aleasa așa, pe baza sistemului de selecție folosit de istoricii literari chinezi și straini, dar și de noi in lucrari monografice referitoare la genuri ori la istorie literara pura. Aici se fac unele includeri personale sau unele reduceri de informație – autori și opere, climat literar, școli și societați, impuse de metodologia prin care realizam sinteza. Urmarind expunerea sistematica a procesului evoluției literaturii chineze clasice ne referim la scriitori și opere din punctul nostru de vedere, grefat adanc pe optica exegeților chinezi vizavi de propria cultura, pe care ei inșiși o studiaza sub toate fațetele și in toate nuanțele. Respectandu-le și iubindu-le cultura, ni se pare potrivit sa le respectam și judecațile de valoare asupra ei; restul demersului este pe de o parte deslușirea actului literar chinez in sine și familiarizarea cu spațiul istoriei și criticii literare chineze, iar pe de alta parte inseamna un efort de adancire a judecaților de valoare emise asupra capodoperelor. Avand configurația unui eseu despre lumea chineza veche, cu accent pe viața literara, lucrarea de fața traverseaza secole și milenii de cultura materiala și spirituala, prilejuind cititorului un prim contact onest cu fenomenul literar chinez, special ca trasaturi și inedit, pentru noi, ca percepție. In fine, limba chineza nu este nici macar inrudita cu limba noastra romaneasca, ceea ce inseamna ca alaturandu-le observam ca exista mai multe lucruri care ne separa, decat care ne aduna, limba ramanand bariera peste care nu se trece așa de ușor dincolo.

In paremiologia romaneasca se spune, frumos: „nu cauta acul in carul cu fan” și tot frumos: „am eu ac de cojocul tau”, sensuri fara taine pentru romani, care ințeleg ce va sa zica acul in primul panseu și respectiv in al doilea. Totuși, cineva a crezut ca se poate spune: „nu cauta ace in cojoace!...”. Cam tot așa devine cazul și cu neosteneala lui Confucius de a invața el insuși și apoi tot cu neosteneala de a-i invața pe alții... In materie de China, datorita severelor bariere ale limbii vechi, mai cu seama, putem sa greșim. Ne straduim așadar sa-i ascultam bine pe chinezi, care știu tot de la Confucius ca qianxu shi rén jìnbù, jiào’ào shi rén luòhòu, un dicton care te elibereaza de toate spaimele sufletești și te face fericit cand il patrunzi cu adevarat: „modestia te duce inainte, ingamfarea te trage inapoi” sau masura bunului simț.

Cu modestie și onestitate, mereu sub tutela gandurilor unor iluștri carturari romani, care au deslușit la vreme „misterul chinez” – Eminescu, Slavici, Alecsandri, Maiorescu, Pogor, Xenopol, Blaga – incercam in Tratatul de literatura chineza veche. Din pavilionul secret al oglinzii scrisului și o anumita abordare comparata, capodopere ale literaturii chineze și creatorii lor intrand de mult timp pe poarta universalitații.

Staruința in a folosi fara abatere sistemul științific de transliterare a cuvintelor chinezești, devine un act minimal de cultura intreprins de sinologi și la care chinezii sunt extrem de sensibili. Sistemul impune alfabetul latin al limbii chineze (Hanyu pinyin zimu), descris de noi in lucrarea Conversia scrierilor nelatine. Transcrierea caracterelor chineze. Standard de Stat, Ediție oficiala STAS 5309/5-1987, Editura Tehnica, București, 1987, care recomanda și pronunția practica a sunetelor limbii literare chineze, bazate pe dialectul mandarin (guan hua), adaptate la specificul vorbirii romane.
Ileana (Yang Ling) Hogea-Velișcu