Intr-o abordare determinista, globalizarea reprezinta o restructurare si o utilizare mai eficienta a dimensiunilor spatio-temporale nu numai sub aspect fizic prin utilizarea tehnologiilor moderne, ci si sub aspectul inlaturarii absolut necesare a unor bariere administrative si mentale. Evolutia pe calea globalizarii, parcurgerea unor etape, aduce in discutie noi aspecte cu un grad de complexitate mai ridicat si care depaseste capacitatea de intelegere si de adaptare a unui numar mare de oameni. Se apreciaza ca in economia mondiala se deruleaza concomitent doua procese paralele, aparent contradictorii dar in fapt complementare: globalizarea si descentralizarea. Primul proces consta in transnationalizarea pana la supranationalizare cu deosebire in domeniile comertului, finantelor si tehnologiilor de varf, iar al doilea, consta in transmiterea de catre guvernul national catre comunitatile locale a tot mai multe atributii administrative, sociale, educationale, bugetare si in consecinta, rolul statului national se va limita la diplomatie, armata, adoptarea legislatiei interne. Complementaritatea celor doua procese trebuie privita ca o relatie „international - national” prin care se valorifica valentele fiecareia dintre parti. In esenta, globalizarea raspunde nevoilor umanitatii de a rezolva problemele alimentare, energetice si de materii prime, reglarii echilibrului ecologic si reducerea decalajelor dintre tarile bogate si sarace.

Piata financiara actuala poate fi considerata „avangarda” globalizarii si se caracterizeaza printr-o larga autonomie. Fenomenul financiar reprezinta in prezent, domeniul cel mai dinamic al procesului de globalizare. Sub impulsul amplificarii relatiilor economice dintre state, piata financiara s-a extins spatial si a cunoscut transformari structurale profunde in ceea ce priveste mecanismele si instrumentele utilizate, precum si in ceea ce priveste institutiile care o deservesc. Relatiile dintre componentele sale s-au intensificat pentru a se putea realiza un maxim de eficienta si diminuarea riscurilor.

Nucleul central al finantelor internationale a devenit piata valutara care trebuie sa gestioneze cresterea exponentiala a operatiunilor de schimb si regimul flotant al monedelor. Integrarea pietei financiare s-a produs atat pe verticala cat si pe orizontala, primul aspect fiind reflectat de interconectarea componentelor sale, iar al doilea de iesirea de sub control national. Principala functie a pietei financiare globale este cea de dirijare a fluxurilor de capital de la sursele de constituire catre locatiile cele mai eficiente, asigurand o rentabilitate corespunzatoare si plasamentul cat mai putin riscant. Dezvoltarea mondiala a pietei financiare nu este insa uniforma ca urmare a unei evolutii economice diferentiate. Constituirea capitalurilor in zonele dezvoltate si plasarea nevoilor de finantare in zonele in dezvoltare, face ca fluxurile financiare sa aiba un sens invers celui de la inceputurile cresterii economice cand resursele naturale ale tarilor, in prezent sarace, au sustinut dezvoltarea celor bogate.

Evolutile demografice si-au schimbat esential arhitectura in ultimii ani. Structura pe varste indica o imbatranire a populatiei si in consecinta sa modificat si cererea pietei. Sectoare economice, precum cel al divertismentului, sa restrans, in favoarea celui farmaceutic, iar exemplele pot continua. Forta de munca este caracterizata printr-o migratiune accentuata dinspre zonele sarace catre cele dezvoltate. Se apreciaza ca in urmatorii 25 de ani cresterea populatiei si structura acesteia vor fi influentate de scaderea ratei natalitatii la nivelul de subinlocuire, imbatranirea populatiei ca urmare a natalitatii scazute si a cresterii sperantei de viata si cresterea ratei mortalitatii in principal in zonele subdezvoltate.

Investitiile, ca principal factor de crestere, au devenit in prezent o problema globala. Peisajul economico-social se prezinta bipolar, existand o zona restanta in care sunt concentrate capitalurile si tehnologiile si o alta zona, cea mai extinsa, in care resursele minerale si umane sunt foarte mari. Ridicarea zonei mai putin dezvoltate se poate face doar prin crearea de fluxuri financiare dinspre tarile dezvoltate sub forma de credite si investitii. Pana in anii ‘90, principalele fluxuri financiare internationale catre tarile in curs de dezvoltare erau datoria externa si asistenta financiara oficiala. Deoarece acest tip de finantare nu si-a atins scopul, decalajele dintre tari adancindu-se, a fost inlocuita cu investitiile straine directe (ISD), care, in prezent, alaturi de sumele repatriate de rezidenti constituie cel mai important flux financiar international catre tarile in curs de dezvoltare.

Criza financiara pe care omenirea o traverseaza a facut ca fluxurile de ISD la nivel mondial sa inregistreze un declin drastic. Se estimeaza ca unele schimbari majore in tendintele globale ale investitiilor straine directe se vor impune pe termen scurt si mediu: economiile in tranzitie au absorbit jumatate din fluxurilor globale de ISD in 2009 si ponderea relativa a acestora atat ca destinatii si surse de ISD este de asteptat sa creasca in continuare; serviciile si sectorul primar vor absorbi in continuare o parte tot mai mare de ISD; stocul de ISD va continua sa creasca, in ciuda cresterii de taxe instituite ca efect a crizei economice de unele state. Ca structura, sa constatat o crestere a ponderii investitiilor de volum redus. Recuperarea investitiilor straine directe sta sub semnul incertitudinii atata timp cat stabilitatea sistemului financiar global nu este inca asigurata. Starea de sanatate a sistemului bancar s-a imbunatatit, datorita aplicarii planurilor de salvare guvernamentale, stabilizarii mediului economic si normalizarii pietelor financiare. Cu toate acestea, raman deficiente sistemice, iar eforturile de reformare a arhitecturii financiare internationale pentru a evita crizele in continuare nu au avut finalitate pana in prezent. Pana ce aceste reforme nu vor fi incheiate, increderea in pietele financiare globale este putin probabil a reveni complet, ceea ce are ca rezultat accesul limitat la credite si o continua volatilitate a pietelor bursiere. Deasemeni, riscurile unei crize a datoriilor suverane nu poate fi exclusa, iar criza financiara care ar rezulta ar deraia grav cresterea economica globala si fluxurile de ISD.

Piata internationala de capital ca sursa de alimentare cu capitaluri pentru satisfacerea nevoilor diverse ale lumii, sa confruntat cu puternice convulsii in perioada de criza pe care a provocato. De aceia preocuparile pe plan international vizeaza schimbarea filosofiei financiare astfel incat sa nu mai fie posibil in viitor declansarea unei noi crize mondiale. In principiu piata de capital asigura transferul excedentului soldului balantei de plati externe a unui stat spre tarile in care finantarile se situeaza sub necesarul de investitii. Piata de capital utilizeaza instrumente specifice de tipul activelor financiare, purtatoare de drepturi si obligatii pentru partile implicate. Pe langa posibilitatea de transfer rapid si valorificarea superioara a capitalurilor ofera si posibilitatea recuperarii rapide a acestora prin caracterul lor negociabil. Pe langa tratarea teoretica a componentelor pietei de capital si a functonalitatii acesteia, am studiat piața financiara din zona euro si tendintele pe care le manifesta pe termen mediu. La modul general evolutiile pe piata euro, ca de altfel si pe celelalte piete internationale au reflectat retinere din partea investitorilor, semn ca increderea nu sa restabilit pe deplin. Fluctuatiile de preț sau incadrat intr-un interval strans interpretat de investitori ca optim, iar randamentele au fost modeste. Programul BCE destinat pietelor titlurilor de valoare, care vizeaza asigurarea adancimii si lichiditatii pe segmentele cu functionare deficitara ale pietelor titlurilor de credit si reinstaurarea functionarii adecvate a mecanismului de transmisie a politicii monetare, a exercitat un efect pozitiv pentru stabilizarea financiara a zonei. De retinut ca tendinta pozitiva inregistrata nu exclude ca intr-un viitor apropiat sa se manifeste derapaje majore.

Particularitatile activitatii de transport, ca ramura independenta a productiei materiale constau in faptul ca activitatea de transport reprezinta o continuare a activitatii productive in sfera circulatiei, ceea ce coincide cu un proces de productie suplimentar. Activitatea de transport genereaza servicii, iar efectul util creat prin deplasarea marfurilor reprezinta consumul valorii de intrebuintare produse in activitatea de transport. Specificitatea procesului de productie in transporturi este data de deplasarea in spatiu a bunurilor si persoanelor realizata prin intermediul unor mijloace speciale si este influentata decisiv, sub aspect spatial de infrastructura transporturilor. Functionarea eficienta a companiiilor de transport este legata de activitatea de logistica care se refera in esenta la managementul canalelor de distributie in economie. Caracteristic noii tendinte in furnizarea serviciilor logistice sunt: oferirea unui portofoliu de multiservicii; un singur furnizor pentru toate serviciile logistice; legaturi formale de afaceri pe termen lung; marketingul si marcarea produselor; cresterea profesionalismului si investitiile de amploare. De subliniat ca existenta mai multor tipuri de transport da caracteristici specifice fiecarei sectiuni, care le face compatibile cu diferite activitati comerciale si produse.

Tranzacțiile valutare ale companiilor de transport sunt influențate de o multitudine de factori de natura financiara și comerciala care se manifesta atat la nivel macroeconomic cat și microeconomic. In conditiile accentuarii interdepen-dentelor dintre economiile lumii, avem viziunea la nivel national a unui sistem deschis, iar comunicarea financiara se face prin piata valutara. Evolutia pietei valutare poate caracteriza foarte bine intreaga piata financiara, fiind intr-un anume sens chintesenta manifestarii combinate a tuturor factorilor economici si sociali dintr-o tara in raport cu exteriorul. Experienta ultimelor doua decenii arata ca nu exista criza valutara pura, ci este vorba de crize gemene, disfunctionalitatile dintr-un segment al pietei financiare manifestandu-se pregnant la nivelul pietei valutare.