După o perioadă marcată de alcoolism și un stil de viață haotic, Anne Lamott (n. 1954) a simțit nevoia unei transformări radicale, în primul rând la nivel spiritual. A renunțat la alcool și s-a lăsat botezată. Acum ține cursuri copiilor la școala de duminică și conferințe pe teme religioase, dar și de actualitate, precum impactul modernizării accelerate, al dezvoltării marilor corporații și al poluării.

În copilărie, Anne Lamott a suferit o traumă care i-a zdruncinat credința în oameni și încrederea de sine. După aproape șaizeci de ani, autoarea are curajul să înfrunte din nou acel episod, în speranța că va găsi înțelegere și iertare pentru cei care au făcut-o să sufere. Cine vrea să descopere urmarea va citi pe nerăsuflate această carte plină de multe alte povești de viață, dintre cele mai incredibile și revelatoare. Cititorul va avea impresia că Anne Lamott se află chiar în fața lui, ca o veche prietenă care îi face confidențe. Fiindcă, așa cum spune ea însăși, cel mai important lucru atunci când scrii e s-o faci cu deplină sinceritate - iar asta se simte în fiecare rând al cărții. Astfel preveniți, cititorii îi vor accepta îndrăzneala cu care abordează învățăturile biblice, se vor emoționa și se vor amuza parcurgând episoade de viață necosmetizate.
Nu în ultimul rând, cartea Redescoperă compasiunea este o meditație profundă asupra identității noastre ca oameni, asupra rolului iubirii și al compasiunii în viețile noastre.

„Un prieten ne înlesnește revenirea prin toate locurile în care ne-am împotmolit vreodată și ne arată că sunt caraghioase. Îi descriem iadul - procese de custodie costisitoare, trădare, un animăluț bolnav - și nu trebuie să ascultăm povești despre partea bună a lucrurilor, un prieten ne înțelege pur și simplu. Ne simțim ca niște ratați, dar suntem ajutați să înțelegem că am făcut tot ce era posibil, pe cât de bine am putut. Poate că de acum n-o să mai cădem în aceeași groapă. (Sau poate că da.) Nimeni, nici măcar Dumnezeu, nu are o baghetă magică, așa că trebuie să ne așteptăm tot la alunecări dureroase, cu singura consolare că nu mai suntem în șanț, ci pe coama dealului, în zăpada fleșcăită.“
Anne Lamott