Când ne rugăm în faţa lui Dumnezeu, trebuie să fim cu inima înfrântă. Noi ne înfăţişăm însă cu egoism şi cu inimile reci. Doar ne facem datoria. De exemplu, citim rugăciunile de seară, fără să plângem şi fără simţământul unei adevărate vinovăţii.
Omul trebuie să fie întotdeauna cu ochii în lacrimi văzând bunătăţile pe care Dumnezeu i le oferă. Întotdeauna să Îi mulţumească. Dacă însă omul va fi păcălit şi va crede că tot ce a făcut este al lui, va veni şi ziua în care va ieşi ca firul de păr din aluat şi va fi umilit.
Fiecare ispită şi suferinţă în viaţa omului este şi o călire, o şlefuire. Este o pilire, care şlefuieşte o anormalitate a sufletului lui, pentru a-l face potrivit pe acesta pentru Împărăţia cerurilor.
Cu smerenie să primeşti şi nu ca şi cum ţi s-ar cuveni ceva. Să te consideri pe tine însuţi nevrednic pentru a primi, şi atunci, în ochii lui Dumnezeu, eşti vrednic să primeşti