"Să fie, oare, opera publicistica a lui Augustin Buzura şi opera sa românească atât de inseparabile precum susţin criticii? Dacă aşa este, atunci în acest volum de articole cititorul va descoperi singur firele care leagă trainic între ele carţile maestrului.
Nici vii, nici morţi ilustrează însă poate cel mai bine crezul gazetarului care opune adevărul oricarei retorici, demontează mascaradele politice ale momentului, îi demască pe impostori, apară moralitatea şi vrea cu orice preţ binele naţiunii sale împotriva oricarei conjuncturi politice interne şi externe. Volumul pare că prezintă o selecţie de articole, multe dintre ele fiind antologice, dar el nu face decât să respecte cu stricteţe ordinea cronologică în care acestea au aparut. Toate au fost publicate între ianuarie 2009 şi martie 2012 ca editoriale în Cultură, revista de atitudine culturală şi civică pe care Augustin Buzura o patronează cu succes din 2005."
- Angela Martin

Refugii

"Nimeni, până la Augustin Buzura, şi nici după el, nu a sondat atât de adânc şi cu atâta curaj estetic abisurile şi amploarea ravagiilor dedublării şi ambivalenţei fiinţei într-o lume ea însăşi purtând pecetea unei psihopatii generalizate. Proba acestui curaj este, în primul rând, construirea întregului roman pe suportul unui personaj atât de ambiguu cum este Ioana Olaru. Prudent şi subtil, cu acea prudenţă a romancierului veritabil, pentru care personajele nu sunt marionete mânuite mai mult sau mai puţin abil, ci hieroglife ale misterelor existenţei, Augustin Buzura nu pune nici un diagnostic. Dar nici nu elimină semnele şi indiciile care fac din patologia ambiguităţii şi a ambivalenţei autentica temă a romanului său."
Mircea Iorgulescu

"Insolitul acestui roman este dat de nivelul paroxistic la care este împinsă arta prin presiunea nemaiîntâlnită a realului. Astăzi este greu de închipuit la ce riscuri etice, estetice, dar şi existenţiale se expunea un scriitor ce literaturiza imediatul ajuns la un nivel inimaginabil de absurd."
Nicoleta Sălcudeanu

Vocile noptii

"Buzura reuşeşte (...) să se ţină la distanţă de imaginile schematic-idealizante ale prozei «muncitoreşti», oficiale, fără să cadă în alte stereotipii. (...) De la Groapa lui Eugen Barbu la romanele lui Radu Aldulescu, trecând prin Intrusul lui Preda, nu avem prea multe romane «muncitoreşti» valabile în literatura română. (...) Există însă, în Vocile nopţii, ceva mai mult: un model de solidaritate, codificat ficţional, între intelectuali şi muncitori, departe atât de elitismul intelectualilor alergici la marxism-leninism, cât şi de clişeele «proletare» ale propagandei comuniste."
Paul Cernat