Dialogurile reunite aici sunt o incursiune în aspectele intime ale eului, existenţei și lumii în care trăiește Liviu Antonesei. Intimitatea este refăcută, treptat sau printr-o mișcare de spirală, în multiplele ei înţelesuri. Ne întâlnim cu eul profund, pe care omul îl ecunoaște și cunoaște când rămâne singur cu sufletul său, cu eul cotidian, care face trecerea simplă de la o zi la alta și servește deopotrivă ca spaţiu deschis evenimentelor periodice, cu presupoziţiile ultime viabile în timpul acordat vieţii, toate acestea justificate prin confruntarea cu dimensiunea concretă a existenţei. Cartea a rezultat din activitatea dialogală practicată vreme de o lună, timp în care scriitorul a fost luat și a răspuns zilnic la întrebări. Cunoscută fiind disponibilitatea lui Liviu Antonesei pentru conversaţie și confesiune, sincer și deschis cu el însuși și cu interlocutorul „potrivit”, dispus să se întoarcă la sine încă o dată, cu ajutorul celuilalt, prin mijlocirea întrebărilor, conversaţiile caută liber cum anume dorinţa de comunicare și nevoia de destăinuire sunt reţinute de un spirit care valorifică singurătatea, dar care deopotrivă ia parte, se implică și/sau reacţionează la evenimentele personale, sociale, politice. (Nicoleta Dabija - aprilie 2009, Iași)