Descriere Autor: Elena Manoilescu

Ideea, răspândită, că în spatele oricărui bărbat de succes se află o femeie puternică își află confirmarea și în cazul relației profesorului, inginerului, economistului, sociologului, industriașului și omului politic Mihail Manoilescu cu soția sa Elena (1895–1967). Solidară cu toate acțiunile în care a fost angrenat acesta, ea nu s-a limitat să îi asigure, ca atâtea alte partenere de viață, sprijinul discret și refugiul domestic atât de necesar, măcar din timp în timp, unei personalități publice, ci s-a implicat concret în toate demersurile lui, împărtășindu-i nemijlocit atât succesele, cât și eșecurile.

O anumită complementaritate temperamentală a asigurat acestei legături o trăinicie de nezdruncinat. Aflată în vădit contrast cu firea extravertită a soțului ei, a cărui vervă și sociabilitate explozivă polarizau instantaneu atenția oricărui anturaj, Elena Manoilescu prefera agitației publice tihna căminului, căldura protectoare a mediului familial. Ieșea rar în lume, însă, sub aparența acestei retractilități, a participat, prin intermediul soțului său, ale cărui decizii le-a influențat într-o măsură considerabilă, la toate mișcările importante de pe scena politică a vremii. Așa cum mărturisește ea însăși, de-a lungul întregii lor vieți de familie cei doi au respectat nesmintit regula „ceasului sacrosanct" de după masa de seară în cursul căruia dezbăteau ca doi parteneri egali, problemele actualității, dar și un întreg spectru de probleme teoretice de facturile cele mai diverse.

Cultă, poliglotă, înzestrată cu o inteligență vie și cu o curiozitate extinsă asupra tuturor aspectelor realității, Elena Manoilescu a ținut în asemenea măsură pasul cu evoluția gândirii ilustrului ei soț, încât memoriile sale se constituie și într-o introducere exemplară în doctrina economică, universal apreciată, a acestuia. Sfârșitul tragic al amândurora pune o pecete de sânge pe dubla biografie a unui cuplu pilduitor de români idealiști pe care cititorul de astăzi și din viitor merită să îi cunoască în toată complexitatea zbuciumatei lor existențe.

Mihai Dinu

Descriere Carte:

Cartea de față, scrisă cu toată ardoarea proprie unui temperament pasional, se prezintă ca un dublu portret: al personalității polivalente a lui Mihail Manoilescu și al soției care i-a stat nedezmințit alături în toate avatarurile unei vieți marcate de momente de apogeu, dar și de prăbușiri tragice. Autoarea nu și-a propus să scrie o biografie romanțată și, cu atât mai puțin, o cronică obiectivă a societății românești din prima jumătate a secolului XX. Multe dintre figurile politice pe care le evocă apar într-o lumină diferită de aceea în care avea să le rețină istoriografia de mai târziu. Probabil că tocmai în această perspectivă inedită rezidă interesul

major al mărturiei sale. O carte care, reînviind o lume complexă, nici paradisiacă, nici infernală, sau poate și una și alta, dezminte deopotrivă opiniile zelatorilor și ale detractorilor actuali ai perioadei.

Mihai Dinu

Autorul despre carte:

„Amintirile despre soțul meu [Mihail Manoilescu...] nu aparțin numai familiei lui, mie sau copiilor mei. Ele sunt un bun al patriei lui, de aceea trebuie cunoscute de toată intelectualitatea românească.

Lăsând la o parte viața lui de martir, dacă ar fi numai activitatea științifică, tradusă într-un număr însemnat de limbi, activitatea lui în calitate de conferențiar în țară și în străinătate, precum și activitatea lui politică, orice Român care se respectă ar trebui să-i cunoască viața și opera.

Voi povesti faptele cum au fost, dar le voi însoți de comentariile mele, unde voi crede că sunt necesare, comentarii pe cât posibil concordante cu părerea generală asupra faptelor povestite la vremea când ele se petreceau. Deoarece un fapt poate fi privit azi cu totul altfel decât era văzut cu 30, 40 sau 50 de ani în urmă, comentariul va fi totdeauna acela care corespunde vremii evenimentului. Sunt multe evenimente despre care, la vremea lor, aveam o părere, iar azi am o părere cu totul opusă. Nu-mi voi spune părerea mea de azi, ci pe aceea de atunci, pentru ca să pot reda cât mai fidel o epocă trecută, cu atmosfera ei.”

Semne de carte:

„Mihai spunea că idealul secolului al XIX-lea a fost omul care știe. Idealul zilei de mâine va fi omul care poate. În această organizare pe care o preconiza, el cerea o separație între funcția de gândire, de concepție, de inovație și între funcția de administrație curentă. Acest lucru l-a pus în aplicare încă din 1926, când a înființat la Ministerul de Finanțe, în timp ce era subsecretar de Stat, primele oficii de studii.”

„De fapt, el voia să ofere României un nou ideal, o nouă credință, care, prin crearea de forme noi de viață și de organizare, să constituie în realitate manifestarea externă a unei originalități interioare și să aducă ridicarea poporului nostru față de celelalte popoare ale Europei pe un plan cu totul superior, lucru atât de dorit de el.”

„Opera lui de căpetenie în acest domeniu a fost Secolul corporatismului, carte care, ca și Teoria protecționismului

, a răscolit Occidentul și a dat loc la multe comentarii și discuții, dar și la mari elogii și aprecieri favorabile. Am amintit la vreme tot ce s-a scris în străinătate,

atunci, despre lucrările lui și am adăugat că ambele cărți au fost traduse în cinci limbi.”