„Rătăcite şi cu greu regăsite, înregistrările conferinţelor despre tangou ţinute de Borges în 1965 ne oferă o viziune nostalgică şi plină de farmec, cum marii scriitori ştiu să plăsmuiască, asupra unuia dintre cele mai răsunătoare fenomene ale culturii argentiniene, aureolat de o faimă mondială – tangoul. Respingînd imaginea fals patriotică a unui act de naştere onorabil ce i s-a confecţionat tangoului din momentul în care a fost acceptat în lumea bună la scară planetară, Borges îl prezintă cu o francheţe dezarmantă pentru edulcoratorii tîrzii ai acestui controversat fenomen în ceea ce priveşte originile. Recurgînd la mărturiile epocii, scriitorul dezvăluie întreaga efervescenţă tulbure a mediilor plebee din care îşi trage seva tangoul. În viziunea lui lipsită de prejudecăţi, obîrşia populară nu-i scade cîtuşi de puţin valoarea, dimpotrivă, i-o sporeşte şi îi asigură autenticitatea, căci tocmai impuritatea rodnică a magmei începuturilor constituie temelia trainică pentru inconfundabilele reverberaţii ulterioare şi pentru rafinamentul artistic al variatelor sale figuri de incendiară pasiune bine temperată.“ (Andrei Ionescu)