Inima copilului ar trebui să fie deschisă pentru Dumnezeu mai mult decât inima adultului. Însă în viaţa reală părinţii atenţi se confruntă de obicei cu nişte fapte triste. Spun „atenţi”, pentru că adesea aceste probleme pur şi simplu rămân neobservate, cu mirare fiind văzut abia rezultatul – lipsa de rugăciune în viaţa copiilor mai mari... Atunci când copilul I se adresează lui Dumnezeu de mic, scurtele lui suspine reprezintă chiar prima lui rugăciune. Un copil foarte mic participă cu entuziasm la rugăciunea părinţilor, mai ales în biserică: el se închină cu sârguinţă, sărută icoanele, imită mişcările fețelor bisericeşti, ceea ce nu poate să nu-i înduioşeze pe adulţi.
Este nevoie ca micuţul în fiecare zi să se roage împreună cu părinţii. Este foarte important! În primul rând, el însuşi se va deprinde cu nevoinţa rugăciunii. În al doilea rând, va vedea exemplul evlaviei. Va şti că şi pentru părinţi rugăciunea este un lucru important, necesar, obligatoriu. Rugându-se cu copilul 5-10 minute, părinţii pot să îl lase şi să îşi continue rugăciunea