Mai pot eu oare iarasi sa privesc

Din tot ce am lasat voios in urma?

La orice pas gandirea mi se curma.

In juru-mi neguri peste neguri cresc.

De mult eu m-am desprins de marea turma

Si m-am ascuns sub ochi dumnezeiesc,

Departe de vartejul cel lumesc

Unde mandria si dezmatul scurma.

Ci uneori ma-ndeamna cate-un gand, nepovestit crampei de vis, idee...

Atunci din grota mea cobor calcand...

Dar ingerul ma-ntampina pe-alee:

- Ce s-a-mtamplat cu tine, frate, ce e?

Revino dar sub sfant acoperamant!