Din carte:Misticul nu cunoaste in maniera stiintifica, ci ghiceste in detalii si nuante urmele unei prezente invizibile si apasatoare. Apoi isi povesteste aventura fara sa relateze fapte, intamplari, ci reproducand prin limbaj, ca modus loquendi, dialogul cu Celalalt. Astefel, matafora marii se regaseste la mistici si are, ca si in cazul lui Jules Verne, o functie critica: de a pune, pe de o parte, sub semnul intrebarii pretentia de a inchide infinitul intr-un concept si, pe de alta parte, de a-i reda " calatoriei" fluiditatea si indecizia care ii sunt originare. Orasul, marea si cerurile sunt avataruri ale pustietati in care cel ce o strabate se gaseste, in permanenta, in conditia miraculoasa descrisa de Surin in " Cantiques spirituels": comme un enfant perdu.