În acest roman nu războiul e important, din moment ce prezenţa lui ameninţătoare e continuă, ci efectul său: cum se transformă relaţiile umane într-o lume a fricii şi a izolării. Scena romanului este un orăşel anonim, martor al războaielor iugoslave din anii nouăzeci, în care eroii nu decid asupra destinului lor, ci mai degrabă suportă ororile şi nebunia războiului. Însă Comandoul Fantomă oferă o imagine de o precizie tăioasă nu doar despre această stare existenţială degradată, aflăm, de exemplu, şi faptul că pentru eroii adolescenţi ai cărţii e important să înfiinţeze o trupă. Ei nu renunţă la acest plan al lor. Dintr-un motiv sau altul.