In ultimele decenii limba română a cunoscut o puternică schimbare, fiind pur şi simplu invadată de cuvinte şi expresii noi. Cele mai multe dintre acestea sunt împrumuturi din limbile de largă circulaţie, cu precădere din engleză şi franceză, în acelaşi timp limba s-a îmbogăţit prin numeroase creaţii noi, valenţe recent apărute la cuvinte mai^vechi sau calcuri lingvistice, în acest sens cineva sublinia că „ziariştii se întrec în a crea «noul» şi unii reuşesc...". Noile creaţii, utilizate în mass-media, au fost înregistrate în câteva lucrări lexicografice numite dicţionare de cuvinte noi sau de cuvinte recente.
Reputatul lexicograf român, Vasile Breban defineşte neologismele în felul următor: „Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau format recent într-o limbă prin mijloace proprii". Conform definiţiei menţionate cuvintele noi sau recente ar trebui să facă parte din categoria unităţilor lexicale numite neologisme. Prin urmare, aceste cuvinte ar trebui să-şi găsească locul cuvenit în dicţionarele de neologisme. Cu toate acestea ele sunt incluse adesea în alte tipuri de dicţionare, în altă ordine de idei, nu tot ceea ce este nou este şi bun. După cum relatează specialiştii, care urmăresc cu atenţie utilizarea noilor cuvinte, există numeroase neajunsuri: calchieri sau traduceri greşite, lacune în domeniul pronunţării şi altele. Va trebui să mai treacă o perioadă de timp ca să aibă loc sedimentarea a ceea ce este bun şi valoros, să se cearnă şi să se vadă ce mai rămâne în sită. Prezentul dicţionar de cuvinte neologice conţine circa 12 mii de cuvinte-titlu dintre cele mai uzuale şi mai răspândite. Printre ele se află şi cuvinte mai noi care sunt folosite de diferite categorii profesionale. Dicţionarul se adresează unui cerc larg de cititori: elevi, studenţi, profesori, ziarişti, precum şi tuturor celor care vor să fie la curent cu noile schimbări apărute în vocabularul limbii române.
Autorul