Descriere Autor

Născut la 12 Martie 1940, este unul din cei mai reputaţi teoreticieni, critici literari şi filosofi ai culturii contemporane. Este absolvent al Literelor bucureştene, membru al Cercului de Stilistică al acestei Facultăţi (coordonat de Alexandru Rosetti, Tudor Vianu şi Mihai Pop). Devine profesor la Catedra de Engleză a Universităţii bucureştene, ulterior profesor universitar în diferite centre americane; cea mai lungă carieră în învăţământul universitar a avut-o, până astăzi, la Catholic University of America (Washington). A mai predat la Universităţi din Londra, Cambridge, Amsterdam, Cincinnati şi Berkeley şi a conferenţiat în peste 50 de universităţi din Europa şi America de Nord. Este doctor honoris causa al Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, şi al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. În 2015 primeşte titlul de Membru onorific al Academiei Române. Este specialist în literatură engleză şi teoria literaturii, dar operele sale subîntind domenii, teme şi problematici dintre cele mai variate: literatura română, literatura engleză, literatura americană, Romantismul european, raportul literaturii cu celelalte arte şi cu ştiinţa, raportul dintre artă şi societate, Postmodernismul, importanţa religiei şi a tradiţiei, natura şi destinul canonului cultural etc. Este autor şi coordonator al multor volume de teoria literaturii, literatură comparată sau filosofia culturii. În prezent, este vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată şi membru în Biroul Executiv al Asociaţiei Criticilor şi Cercetătorilor Literari din SUA. A fost distins, printre altele, cu ordinul „Steaua României" în grad de comandor şi a primit Decoraţia Regală „Nihil Sine Deo" din partea Familiei Regale a României. Din titlurile publicate (cercetare literară, eseistică, memorii sau dialoguri), amintim: Structuralismul (1967), Simptome (1968), Calmul valorilor (1971), Utilul şi plăcutul (1973), Micro-Harmony (1977), The Taming of Romanticism (1984), A Theory of the Secondary (1989), Arhipelag interior (1994), Surâsul abundenţei (1994), Jocurile divinităţii (2000), România şi liberalismele ei (2000), Tradiţie şi libertate (2001), Înţelepciunea calmă (2002), The Triumph of Imperfection. The Silver Age of Sociocultural Moderation in Early 19th Century Europe (2006), Imperfection and Defeat. The Function of Aesthetic Imagination in Human Society (2006), România noastră (2009), Postmodernism and Cultural Identities: Conflicts and Coexistence (2010).

Descriere Carte

„Postmodernitatea" nu trebuie interpretată ca sfârșit al istoriei sau ca sfârșit al „umanității" din noi, ci, mai degrabă, ca o nouă fază a istoriei, cu noi provocări pentru evoluția umană. (...) Deocamdată, există destul șanse pentru continuitate și stabilitate în istorie (și în conformitate cu conceptele filosofiei culturii). Cadrul globalizant nu apare ca un obstacol de netrecut; dimpotrivă, într-un fel, ne poate ajuta la înțelegerea unei filosofii a istoriei care

pare să continue, fie și într-o formă alterată. Să nu uităm însă că singura justificare a existenței unei filosofii sau istorii a culturii e tocmai schimbarea perpetuă.

Virgil Nemoianu

Această lucrare splendidă atinge însăși esența dezbaterilor contemporane asupra condiției <postmoderne>. Este o creație originală de filosofie a culturii, o analiză fundamentală făcută de un reputat intelectual.

Gerald Gillespie, Stanford University

Efortul lui Nemoianu este absolut uluitor ca amploare și finalitate. În climatul socio-cultural actual există multe cărți care susțin importanța științelor umaniste, însă nici una nu are perspectiva largă, atotcuprinzătoare, a volumului lui Nemoianu, și nici erudiția cu adevărat excepțională a acestui autor.

Mihai I. Spăriosu, University of Georgia (US)

Pe măsură ce postmodernismul își va certifica istoricitatea, culturalitatea sa va deveni însă tot mai articulată. Profesorul Virgil Nemoianu este conștient de acest lucru, o bună parte a demersului său axându-se pe căutarea acelor elemente din interiorul postmodernismului care îi vor da, în viitor, stabilitate și continuitate, unind ceea ce William James numea cândva „insulele dintr-o mare turbulentă" (două dintre aceste elemente sunt, în viziunea profesorului, religiosul și frumosul, în postură de obiecte de studiu genuine, plasate în contrapondere la cultura-surogat.

Codrin Liviu Cuțitaru, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iași

Semne de carte:

„Încă de tânăr am considerat că poţi cultiva şi fortifica zidurile unei hortus conclusus în interiorul căreia să poţi vedea viaţa ca meritând să fie trăită. Propria mea „fortăreaţă" s-a format dintr-o serie de ziduri circulare. Dar o „grădină filosofică" nu e o întreprindere egoistă, ci una generoasă: ea poate să-şi transmită reverberaţiile peste spaţii întinse, schimbând astfel, întrucâtva, înfăţişarea lumii."

„În esență, condiția postmodernă întruchipează, ironic sau nu, starea în care discrepanța dintre material și spiritual începe să oprime istoria umană și să destabilizeze opțiunile viitoare, să le pună sub semnul întrebării. De aceea, avem tot dreptul să ne întrebăm (...) dacă această condiție postmodernă mai face încă parte din istoria culturală."

„Mie mi-e foarte clar că religiosul și frumosul sunt unele dintre cele mai mari și mai fertile insule din această masă lichidă mereu mișcătoare, din această „confuzie zgomotoasă" (W. James)."