Icoana (chip, asemanare) este prin excelenta Fata sau Chipul lui Iisus Hristos Dumnezeu- Omul. Iar iisus Hristos este Chipul Tatalui: “Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe TatalMeu!” Pe Maica Domnului si pe Sfinti ii cinstim, pentru ca ei sunt locasurile pnevmatice ale lui Hristos.

Simbolul este un semn sau un obiect prin care Dumnezeu Isi arata puterea Sa sau o lucrare a Sa. Simbolul nu se identifica niciodata cu dumnezeu. Idolul este un obiect facut sau ales de oameni (cioplit), identificat cu Dumnezeu, fara sa fie nicio relatie intre idol si Dumnezeu.

Icoana este reprezentarea lui Dumnezeu Insusi devenit Ipostasul personal al firii umane, fara a se identifica cu aceasta fire sau a se confunda cu ea. Icoana pastreaza distinctia dintre creatura si Dumnezeu, ca si simbolul, dar vede intr-o fata umana creata pe Ipostasul dumnezeiesc Insusi, devenit subiectul ei.

Sfanta Mahrama sau Chipul Domnului

A doua zi dupa Adormirea Maicii Domnului, adica la 16 august, in fiecare an, calendarul nostru face pomenire Sfintei Mahrame. Dar ce este Sfanta Mahrama? De ce se aminteste in calendar despre ea si ce insemnatate are pentru noi crestinii acest obiect sfant?

Sfanta Mahrama, la originea ei, este o panza pe care ni s-a pastrat in original chipul sau portretul Mantuitorului nostru Iisus Hristos intiparit, fara interventia oamenilor. De aceea, chipul Domnului de pe Sfanta Mahrama se mai numeste si Chipul cel nefacut de mana omeneasca, care este de fapt prima icoana din lume cu chipul Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Crestinatatea a cunoscut doua asemenea Mahrame, adica doua chipuri nefacute de mana ale Mantuitorului: Mahrama cu chipul Domnului trimisa lui Avgar, regele Edessei din Siria, si Mahrama Sfintei Veronica, ce ne pastreaza chipul suferind al Mantuitorului si s-a bucurat de o larga raspandire mai ales in lumea apuseana.

Despre Sfanta Mahrama trimisa lui Avgar, regele Edessei din Asia Mica, Sfantul Ioan Damaschin scrie urmatoarele cuvinte in primul sau tratat despre cinstirea sfintelor icoane: “A venit la noi cuvant din batrani ca Avgar, regele Edessei, auzind de Domnul, s-a aprins de dragoste dumnezeiasca pentru El si a trimis soli, poftindu-L pe Mantuitorul la Edessa ca sa viziteze pe regele Avgar si sa-l vindece de boala sa, iar daca nu ar vrea sau nu ar putea sa vina la Edessa, a poruncit unui pictor sa faca chipul lui Iisus. Lucrul acesta stiindu-l Cel care cunoaste toate si poate toate, a luat o bucata de panza si a lipit-o pe fata Sa si s-a intiparit acel chip care se pastreaza pana astazi”. Sfantul Ioan scria aceste cuvinte pe la anul 740.Se pastreaza corespondenta dintre regele Avgar si Mantuitorul, Care-i raspunde ca nu poate veni.

Al doilea portret al Mantuitorului, sau a doua icoana nefacuta de mana, este numita icoana Sfintei Veronica, icoana care isi are originea in timpul Sfintelor Patimi. Mantuitorul mergea la patima Sa cea de bunavoie, cu crucea in spate, cum stiti, si adeseori cadea. Cadea sub greutatea crucii. La un anumit moment – statia a sasea, asa cum o numesc la Ierusalim -, Mantuitorul a cazut sub cruce, Si-a ranit grav genunchii, I-a crapat rotula. Era plin de sange, plin de sudoare pe fata, pentru ca a fost batut, a fost scuipat, pe cap avea ranile de la batai, de la pumni si de la cnut, curgea sange peste tot si cu crucea in spate... va inchipuiti cata durere...!

Din loc in loc, pe aceasta cale a Crucii catre Golgota, era multa lume care nu era de acord cu hotararea rastignirii si plangea. Era si un grup de femei care plangea in hohote. Iisus le vede si le spune: Fiicele Ierusalimului, nu ma plangeti pe Mine, ci pe voi si pe copiii vostri care Ma rastignesc. (Luca 23, 28).Totusi se desprinde din grupul acesta o femeie si-I intinde o basma, o mahrama, sa-Si stearga fata plina de sange si de sudoare. Si Iisus, care nu ramane dator niciodata, face cu putere dumnezeiasca sa se imprime chipul Lui pe aceasta mahrama. I-o da in semn de recunostinta.Aceasta se cherama Mahrama Sfintei Veronica. Femeia care I-a intins-o asa se chema. Aceasta Mahrama a fost pastrata si ea impreuna cu alte obiecte sfinte, purtate din loc in loc multa vreme. A ajuns si ea la Roma si se afla in muzeul catedralei Sfantul Petru.