Bruno este elev într-o școală de cartier și, cum altfel?, nici prin cap nu-i trece să nu se integreze perfect în trendul a ceea ce el numește un liceu nasol. Așa că și-a construit atent o imagine de pușlama a clasei, cu ambiții de a deveni campion în domeniu. Bruno are un talent redutabil când e vorba să facă farse, care de care mai scandaloase pentru profesori. Miza? Prestigiul în rândul colegilor, care se așteaptă ca, în fiecare oră, Bruno să le mai zică una de-a lui. Riscul? Zero – și lui Bruno îi place la nebunie cifra asta, așa cum îi place să dea foaia albă la teste. Oricum nu dă doi bani pe adulți; în consecință, aprecierea lor – fie că sunt profesori sau părinți – îl lasă rece. Dar până și cei mai buni bufoni au parte de câte o surpriză. Pentru Bruno, asta înseamnă apariția în clasa lui a unei colege noi, Madeline. Care se așază pe singurul loc liber, lângă el. Care este ciudată, de la felul cum merge, până la părul argintiu, până la hainele ei gotico-războinico-fantastice. Care este enervant de deșteaptă. Nu, stai, care s-ar putea să știe mai multe chiar decât profii. Care are o răceală de metal și o ținută de regină, deși este amabilă cu toată lumea. Care pare că nu-l vede pe Bruno, deși stă lângă el. Ce mai, convingerile lui Bruno sunt scurtcircuitate. Bruno decide să o urmărească pe Madeline, vede cum aceasta este luată pe sus și urcată într-o mașină cu geamuri negre. Așadar, zero posibilități să o mai descifreze pe fata asta, de vreme ce ea nu mai vine la școală. Una dintre frazele memorabile ale lui Madeline îi răsună în minte și îl face să se întrebe serios dacă nu cumva merită să încerci să fii și altcineva decât pușlamaua liceului, un caz, așa cum îl cataloghează toți. În fond, ce farsă mai bună din partea unui campion la bufonerii? Dar dacă pur și simplu nu mai vrea să facă o farsă? Dacă a cunoaște lucruri despre lumea aceasta, mai exact a deschide manualele și a nu mai chiuli, te ajută mai mult să fii liber și neînfricat decât a-ți pune căștile pe urechi în timpul orei? Dacă asta vrea el cu adevărat? Fie și numai pentru toate întrebările astea, Bruno trebuie să o găsească pe Madeline. Admirabil scrisă, cartea vorbește cu realism, dar și cu delicatețe despre un univers pe cât de autentic, pe atât de fragil – despre adolescență și despre atâtea lucruri importante care o definesc sau o influențează. Vorbește despre școală, prietenii, diferențe și inadecvare, despre importanța imensă a unui cuvânt sau gest, despre a-l vedea cu adevărat pe celălalt și, mai ales, despre a te lăsa văzut așa cum ești de fapt.