Cel mai înzestrat dramaturg al generaţiei 1980, Matei Vişniec, debutează ca poet şi scrie tot mai des în anii din urmă proză.
Piesele de teatru cunosc versiuni în română şi în franceză.

Spre deosebire de Cioran, Vişniec nu pare să-şi fi făcut o problemă, după ce a emigrat la 31 de ani în Franţa, nici din învăţatul francezei, nici din dezvăţatul românei. Ambele limbi reprezintă pentru el un instrument eficace, nu un scop în sine. Cuvântul e precis, fraza scurtă, uşor de rostit pe scenă. Piesele aparţin teatrului postpsihologic care a luat locul, după al Doilea Război, pe toate scenele lumii, aceluia tradiţional şi realist.

Nicolae Manolescu