Criza de adaptare la viteza ameţitoare a vieţii se manifestă în mai multe forme, printre care sindromul de burnout. El se poate găsi în multe domenii ale activităţii umane, inclusiv în domeniul medical. Acestui fenomen i-au acordat atenţia cuvenită cele două autoare, medici de familie, iniţiatoarele unor campanii de informare a populaţiei, conducătoare ale unei asociaţii profesionale de o importanţă deosebită: Asociaţia Română de Educaţie Pediatrică în Medicina de Familie – AREPMF.

Sindromul de burnout este o carte-eveniment, care se adresează în primul rând profesioniştilor din domeniul medical, dar nu numai. Am văzut cu toţii cât de suprasolicitaţi sunt medicii din marile spitale, aşa-zisele „uzine de sănătate“, sau medicii care lucrează în cabinete private. Este de vină doar sistemul sau şi individul are partea lui de contribuţie la propria lui uzură? Cartea de faţă răspunde la aceste întrebări şi la multe altele, conexe.

Unele studii au pus semnul egal între simptomele de burnout şi cele ale depresiei: pierderea interesului pentru muncă, pentru orice activitate, chiar şi pentru a trăi, oboseală cronică pe fond de insomnie, stare mentală confuză, pesimism exacerbat, lipsa totală a bucuriei, a speranţei, a sensului vieţii, apatie, anorexie, tristeţe, „gânduri negre“ etc. Totuşi, boala în sine identificată prin sindromul de burnout pare foarte diferită de depresie, mai ales în privinţa cauzelor care duc la simptomele depresiei. Aceste distincţii ne sunt sugerate în cartea de faţă, ale cărei autoare s-au confruntat, în practică, cu problemele analizate, motiv pentru care şi-au propus să aducă mai multă lumină asupra lor şi să propună soluţii. Astfel, lucrarea prezintă şi o abordare clinică aplicată, analizează cauzele şi manifestările sindromului de burnout ocupaţional în sistemul medical şi propune multiple variante de prevenţie şi de terapie.

Extrem de util pentru cititori este faptul că autoarele propun şi anumite strategii pe care o persoană supusă la un stres intens, continuu şi prelungit în perioade lungi de timp le poate adopta, din mers, dacă este dispusă să-şi recunoască problema şi să schimbe ceea ce depinde de ea.