„în refacere ne-am recules, ne-am oţelit şi astăzi, slavă Domnului, suntem bine instruiţi, bine echipaţi, aşteptăm doar momentul ca să dăm piept cu duşmanul. Fiţi atenţi la comanda superiorilor şi, când va sosi ora, să plecaţi cu curaj şi cu nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, căci a noastră va fi victoria.

Voi aveţi de îndeplinit o misiune cu totul înaltă, aveţi ocazia de a face ceea ce a făcut samariteanul, adică de a îngriji de răniţi, neţinând cont de lege şi naţie, cum veţi îngriji pe fraţii voştri, aşa să îngrijiţi şi pe cei de alt neam.

Să nu vă temeţi de moarte, căci, dacă Dumnezeu va voi să ne cheme la Sine prin moarte de glonţ, oriunde ne vom ascunde tot ne va găsi. Va voi să ne mai lase, atunci, deşi păşim înainte, deşi ne deschidem drum prin plumb, totuşi din ploaia de gloanţe niciunul nu ne va ajunge. Şi chiar de ne va atinge, moartea vitează este mult frumoasă. Deci, înainte cu încredere în Dumnezeu şi cu noi înşine. Să trăiţi, iubiţii mei!”
Pr. asimilat căpitan, confesor Gh. Voicu (p. 142)