Romanul lui Liviu Rebreanu - „Rascoala“ se naste din si se construieste pe substanta bogata si consistenta a unui fenomen cu implicatii si componente din cele mai felurite, de la istoric, politic si social, prin economic, juridic si stari de mentalitate, pâna la psihologicul abisal si imaginarul vizionar si care, în cele mai putine cuvinte posibile, ar putea fi definit ca o rascolitoare tragedie colectiva, de proportii nationale. […] Proportia si ponderea romanului Rascoala, capacitatea lui narativa, deschiderea lui, prin orizonturile vaste ale spatiului si timpului, pe care si le însuseste ca dimensiuni interioare firesti, bat vizibil dincolo de tarmurile palpabile ale reprezentativitatii, spre cele ale simbolurilor colective si generale; valoarea adevarata si adevarata maretie a romanului de aici vin, din capacitatea pe care o are ca, pastrând simtul realului în toata pregnanta datelor sensibile ale concretetii lui unice, sa i se dea acestuia, pe nesfârsitul ecran al semnificatiilor, proportii noi si nebanuite, tintind spre domeniile nelimitatului.

Mircea Tomus