Cartea de față, deși scrisă în 1983, nu s-a „învechit” nicidecum. Mentalitățile se schimbă cel mai greu și prejudecățile, îndelung vehiculate, hrănite și de prea omeneasca lene intelectuală, continuă să modeleze comportamentele și atitudinile. Michel Remaud înfățișează aici o reflecție teologică bine fundamentată, argumentată și nuanțată, menită să trezească reflecția creștinului serios, dornic de a fi pe placul Domnului său. Deși de la data apariției acestei lucrări s-a cercetat și s-a scris mult, sub impulsul Declarației Nostra Aetate a Conciliului Vatican II (1965), și s-au făcut pași importanți pe plan mondial în dialogul dintre creștini și evrei, la noi această temă de reflecție e departe de prim-planul vieții religioase și intelectuale. De aceea, lucrarea pe care o propunem poate sluji drept introducere într-un domeniu perceput astăzi drept vital pentru o bună așezare a credinței creștine. Nu sunt ocolite întrebările incomode, nu sunt mascate dificultățile, dar toate apar ca tot atâtea provocări pentru gândire și pentru credință.

Michel Remaud, născut în 1940, este preot catolic francez, membru în congregația Fils de Marie Immaculée. Specializat în iudaism, a fost până de curând directorul Institutului creștin de studii iudaice și literatură ebraică Albert Decourtray de la Ierusalim. Autor a numeroase lucrări, articole și conferințe despre relațiile dintre creștini și evrei și despre viața comunităților creștine de astăzi din Israel. Ca teolog, a studiat mai ales legăturile dintre exegeza rabinică și Noul Testament. În 2010 a primit premiul asociației l’Amitié judéo-chrétienne de France.