Autorul are o filosofie de viață care ar putea părea nerealistă și rigidă omului modern obișnuit să creadă că nu e cazul să își refuze nimic și că nu e „sănătos” să se autocenzureze. Dar această carte ne poate convinge în mod simplu și clar că refuzând să repectăm legile naturii, și continuând să trăim numai după bunul plac, ne autodistrugem.

Alexis Carrel (1873-1944) s-a născut la 28 iunie 1873 lângă Lyon, Franța. El rămâne orfan de tată de la o vârstă fragedă și este crescut și instruit de mama sa. După absolvirea bacalaureatul în litere, apoi în științe, în 1900 obține titlul de doctor în medicină. Se specializează în chirugie, pe care o practică la spitalul din Lyon. Ulterior devine membru al Institutului de Cercetare Medicală Rockefeller din New York, unde desfășoară o activitate experimentală în domeniul chirurgiei vasculare și al transplanturilor de organe. În 1912 devine cel mai tânăr laureat până la acea dată (după Marie Curie) al premiului Nobel pentru medicină si fiziologie. Opera scrisă a lui Alexis Carrel cuprinde: Omul acest necunoscut (tradusă în 20 de limbi), Rugăciunea, Fragmente de jurnal, Reflecții asupra conduitei de viață și Zi după zi.