Trei dintre termenii esențiali ai psihologiei analitice – complex, arhetip, simbol – abordați de Jung în diferite studii și articole sunt reluați într-o manieră sistematică în cartea de față. Fenomenologia complexului, deosebirea dintre concepția lui Jung și Freud, precum și modul în care complexul se manifestă diferit în nevroză și psihoză fac obiectul primului capitol. Natura arhetipului, legătura arhetipului cu instinctul și structura cerebrală sunt tratate în cel de-al doilea capitol. Distincția dintre simbol și semn, diferența dintre Freud și Jung în tratarea lor, simbolurile individuale și cele arhetipale sunt aprofundate în capitolul dedicat simbolului. Dezvoltările teoretice sunt aplicate în partea a doua a cărții la "visul despre animalul rău" al unei fetițe de opt ani, cu sublinierea implicațiilor lor pentru practica psihoterapeutică.

Jolande Jacobi, psihoterapeut jungian, profesor la Institutul C.G. Jung din Zürich, a fost una dintre cele mai apropiate colaboratoare ale întemeietorului psihologiei analitice.

“Problema cu care se ocupă această scriere m-a preocupat timp îndelungat. Chiar acum se împlinesc 50 de ani de când am realizat, datorită experimentului asociativ, care este rolul jucat de complexe în viața conștientă. Cel mai mult m-a impresionat autonomia specială de care se bucură complexele față de celelalte conținuturi ale conștiinței. Spre deosebire de acestea din urmă, care se află sub controlul voinței, cele dintâi fie se impun conștiinței, frângând influența ei inhibitoare, fie se sustrag pe cât de brusc, pe atât de îndârjit intenției ei de a le constrânge să se reproducă. Complexele nu au doar un caracter obsesiv, ci adesea unul de-a dreptul posesiv și se comportă de aceea aidoma cobolzilor, dând naștere la tot felul de acte ratate, de iluzii mnezice și de amăgiri ale judecății — supărătoare, ridicole și perfide. Ele zădărnicesc încercarea de adaptare a conștiinței. C.G. Jung, Prefață (1957)