Dinastia Română a fost întemeiată de un principe prusac, crescut și educat în spiritul disciplinei militare, ceea a impus Regatului balcanic o anumită rigoare în vizibilă contradicție cu lejeritatea stilului de viață levantin. Apoi, alianța sa matrimonială cu regina-scriitoare Carmen Sylva a însemnat deschiderea spre artele frumoase, o constantă a Familiei Regale perpetuată până în zilele noastre, iar epopeea europenizării țării a fost realizată de cuplul atipic alcătuit din Ferdinand și Maria. Carol al II-lea, cu toate excentricitățile sale, a rămas, totuși, în istorie și ca un „Voievod al culturii”, în vreme ce Mihai I și Ana au știut să cultive inclusiv în amara perioadă a îndelungatului exil un stil de viață cu adevărat royal, marcând bornele decisive ale eroismului bunului gust.

- Carol I și Elisabeta („Carmen Sylva”), de la rigoarea prusacă și disciplina cazonă la exuberanța unei mari iubitoare de artă

- Ferdinand și Maria sau deplina modernizare a României în drum spre un lifestyle occidental

- Carol al II-lea, bărbatul șarmant și Străjerul bombastic

- Regina Mamă Elena, o mare doamnă

- Principele Nicolae, rebel fără cauză

- Ciudata Principesă Elisabeta, cântând Mozart la pian până-n zori

- Mihai I și Ana, solemnitatea discreției și a cumpătării practicată de partizanii unor patimi superioare

COLECȚIA REGALĂ (25 VOLUME)

Istoria modernă a României (1866-1947 și, în fapt, până în prezent) este imposibil de înțeles fără analiza istoriei Casei Regale a României, ale cărei personaje, de la Carol I la Mihai I, au marcat decisiv momentele cele mai importante ale ultimului veac și jumătate al Principatelor, Regatului și – vai! – Republicii Populare/Socialiste sau, revenind în vâltoarea clipei, al unei Românii fără de noimă și identitate precisă, parcă mereu pierdută în caruselul european și mondial.

Fără contribuția novatoare a Casei Regale nu se știe când și cum România ar fi putut trece din feudalismul întârziat direct în epoca modernă, cum fără acțiunile inspirate și deciziile înțelepte luate (uneori, contra inimii și a glasului sângelui!) de Suverani (Regele Carol I, Regele Ferdinand și Regina Maria) niciodată nu s-ar fi putut înfăptui, la 1 Decembrie 1918, unica Românie Mare.

Recunoscând rolul istoric jucat de cele cinci generații ale Familiei Regale a României, nu putem să le negăm acestora nici calitatea de oameni ai timpului lor (…nu doar ai eternității!), de ființe învestite nu doar cu prerogativele dinastice ci și cu atributele lor pur umane, care au creionat și personalitățile puternice ale unor ființe adesea pătimașe și chiar contradictorii, pe care nu ne-am propus să le idealizăm în vreun fel. Din amalgamul de trăsături, uneori destul de greu de armonizat, au reieșit figuri luminoase, fascinante și, în ciuda locurilor comune livrești, absolut surprinzătoare. Vă invităm să le devoalăm împreună în filele (pe care unii le-ar putea considera, pripit, iconoclaste) ale cărților din Colecția REGALĂ!