"Dacă în amintirile ce privesc perioada detenţiei nu insist asupra terorii şi suferinţelor, o fac nu pentru că nu le-am trăit sau că nu au existat. Timp de 50 de ani am încercat să le uit, să le şterg din memorie, tocmai pentru hidoşenia lor - descrisă de altfel pe bune de mulţi înaintea mea. I-am uitat şi i-am iertat pe călăi. Ce n-am uitat şi nici nu pot ierta este diabolica doctrină ce a fosrmat pe acei călăi şi care a dus - şi se doreşte a continua şi în zilele noastre - la distrugerea şi nimicirea noastră ca neam, ţară şi popor."