Este posibil ca solidaritatea scriitorilor transfugi din fostele țări socialiste să se fi pierdut, dar Leopold o mai practică în împrejurări particulare. S-a întâmplat într-o insulă din oceanul Atlantic in care iarna nu vine niciodată. Într-o dimineață, pentru că poartă numele eroinei dintr-un roman semnat de un transfug din Uniunea Sovietică, Leopold redă libertatea unei tinere închisă în balconul camerei de hotel. Spontaneitatea și gratuitatea gestului sunt asumbrite de prezența în cameră a unui bărbat ucis cu un glonte în cap. Un român. Directorul comercial al unei Agenții de turism specializată în ”vacanțe de vis” pentru popor. Hazardul a făcut ca înaltul gradat încă în putere și în funcție, care controlează Agenția, să se fi înțeles cu Leopold pentru a-i redacta o biografie exemplară. Câteva zile mai târziu, asasinarea unui alt român, sculptor de castele de nisip, tulbură din nou liniștea, indolența și amnezia insulei. În așteptarea dosarului romanțării biografiei înaltului gradat și a reconstituirii dimineții în care a regăsit virtuțile elanului de solidaritate, Leopold încearcă să dea un sens și o explicație crimelor sordide prin imaginație, fără să știe unde aceasta îl va conduce. Și dacă ultimul adevăr se află în imaginație ? El profită, de asemenea, pentru a retrăi episoade definitorii din anii lungi ai exilului și de a se răfui cu haosul, arbitrariul, tertipurile și ipocrizia societății românești.
Putere și virtuozitate narativă, viziune sarcastică asupra hedonismului ieftin și al manipulărilor criminale, Constantin Stoiciu semnează cu Leopold în insulă un thriller politic de actualitate fără concesii și pudori ideologice.