Femeia lut este un imn închinat sacralității creației, în care lumea se naște, moare și renaște odată cu fiecare individ, oricare dintre femei fiind întâia femeie, care alături de bărbatul ei, un Adam deloc dornic de o altă identitate, formează perechea mereu primordială, cea dătătoare de rost, într-o negare a timpului dată tocmai de eterna ciclicitate aparent depersonalizatoare. Deși manuscrisul este datat 1996, având, așadar, douăzeci și doi de ani, scriitura posedă toate calitățile remarcate în volumele mai proaspete, el fiind, de fapt o reconfirmare a valorii incontestabile a uneia dintre vocile cele mai articulate ale literaturii feminine actuale, atestând polivalență și originalitate, talent, dar și meșteșug de orfevru. Ecaterina Petrescu Botoncea riscă totul în acest volum pe cartea poeticului, reușindu-i de minune temerara întreprindere, atacând cu virtuozitate de Paganini căruia nu-i trebuie prea multe coarde pentru a atinge sublimul, o întreagă gamă de teme grave, care aproape că fac să pleznească puțin încăpătoarele coperte de atâta metafizică tălmăcită fermecător, totul desfășurându-se la umbra misterioasă a unei atmosfere tarkovskiene, încărcate de metafore. (Mihail Soare)