De ce Solilocvii? Pentru ca, in dialogul sau cu lumea, autorul este cel care intreaba si tot el raspunde; si, cu toata aceasta lume in jur, este, si ramane, singur, aplecat asupra colii albe de hartie, in fata clapelor masinii de scris sau a tastelor computerului. Pentru ca, inconjurat sau nu de tomuri, asezate cuminte in rafturi de biblioteca, de tot felul de publicatii, conectat la medii virtuale, cand se aseaza la masa de lucru este, si ramane, singur cu gandurile, cu ideile sale, incorsetat de logica subiectului caruia i se dedica si prizonier al inspiratiei, plina de toane. Pentra ca, oricat de bine este inarmat cu certitudinile domenilui in care se aventureaza, e chinuit de nesigurante, de indoieli, de ezitari a caror depasire cere o ardere continua, nopti si zile nenumarate. Trufie sau neputinta a spiritului? Niciu una nici alta. E calea pe care o alege in stradania spre creatie, spre originalitate.