În Virusul mileniului, simpaticele personaje străbat întreaga lume în căutare a ”virusului mileniului” , pe care vor să-l nimicească pentru a salva umanitatea de un mare pericol, cu atât mai mare cu cât nimeni nu şi-l reprezintă clar. De altfel, nici inamicul public nu are identitate: ”Nu ştie nimeni nici măcar cum arată, dacă e mic sau mare, scund sau înalt, slab sau gras, rotund sau filiform, ca o bilă sau ca un băţ, cu braţe, crengi sau frunze sau neted ca o foaie de hârtie, cu ochi sau fără ochi, cu limbă sau fără limbă, cu voce sau fără voce, alb sau negru, colorat sau străveziu, plin sau gol, urât sau frumos, luminos sau întunecat, tânăr su bătrân.”

Descifrăm aici (noi, maturii) o fină comedie a psihozei care a cuprins umanitatea la sfârşitul mileniului doi. De altfel, în general, cărţile pentru copii ale lui Stelian Ţurlea se adresează şi maturilor, prin discreta şi prietenoasa satiră de moravuri din subtext.