Distincția operată de creștinism între Dumnezeu și lume constituie tema primului grupaj de eseuri din volumul de față, care discută locul filosofiei în credința creștină și câteva tipuri de raționament adecvate credinței creștine. A doua secțiune a cărții discută Euharistia (expresia primară a vieții creștine), slujirea episcopală (al cărei rol suprem este celebrarea euharistică) și misterul Sfintei Treimi. A treia secțiune a volumului explorează impactul credinței creștine asupra înțelegerii pe care o avem despre persoana umană. Eseurile din această secțiune tratează concepte ca sufletul și persoana, viața politică și legea naturală. O temă recurentă în această secțiune este afirmația că fiecare lucru are natură și finalitate proprii, cu alte cuvinte au inteligibilitate proprie, care trebuie respectată de acțiunea, știința și filosofia omului și nu trebuie subminate de credința religioasă. Credința nu diluează naturile lucrurilor, nici nu transformă finalitățile lucrurilor în scopuri. A patra și ultima secțiune analizează în ce fel poate credința creștină să modeleze rațiunea practică și teoretică. Eseurile examinează medicina, profesiile și psihanaliza și explorează câteva din implicațiile instituționale ale credinței și rațiunii în viața academică și în programele de seminar. Eseurile au fost scrise pentru diverse ocazii și de aceea există elemente care se reiau, însă eu cred că, datorită diferențelor de context, reluările nu sunt redundante, ci clarificatoare.