Oricât de fascinantă ar putea fi întâlinirea studentului la drept cu sfera dreptulul international şi al relatiilor internationale, este destul de clar ci ea incepe cu cgteva perplexități in fata noului domeniu. În primul an de studiu, studentul la drept invată limbajul juridic general si presupozițiile de bază ale sistemului juridic. Imaginea pe care și-o forrnează studentul despre imaginea socială este accea a unei organizări centralizate, in care autoritatea supremă detine monopolul jundic al violentei si poate decide să recurgă la violentă atunci când subiectele de drept nu se supun ordnii juridice create de această autoritate. Contactul cu dreptul international pune la Incercare asimilarea acestor principii de bază. Desi termenii folositi in dreptul international sunt destul de asemănători cu cei invitati ln primul an de studii, studentul descoperă dintr-odată că principiile pe care cu greu le-a asimilat si abia acum le acceptă fără rezerve nu se apliă in dreptul internațional. Sistemul de referinţă îi dispare, ca şi cum în absenta coerciței nu poate exista drept. Această situatie ar trebui să genereze intrebări despre natura sistemului intenational si despre diferentele socio-politce intre acesta și sistemul statal national, pe ale cărui caracteristici se grefează discursul juridic general. Prezenta lucrare iși propune, printre altele, să ofere un răspuns acestor intrebări pe care un student preocupat si le ridică. In parte, obiectivul acestei lucrări este și acela de a atenua Impactul relativ puternic al disciplinelor dreptului internațional public si dreptului Uniunii Europene asupra studentulul la drept in anul al doilea.