Istoria modernă a României nu a fost lipsită de groaznice accidente colective care au provocat dezastre industriale și ecologice.

Trei teribile catastrofe feroviare din anii ʼ30 fac sute de victime, iar o a patra se petrece în 1968. Dezastrul de la Certej din 1971, provocat de ruperea digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere, a provocat 89 de morţi şi 76 de răniţi.

O colonie muncitorească din apropierea șantierului unei hidrocentrale este spulberată într-o noapte de o revărsare de ape, care au luat cu ele zeci de vieți omenești. În noaptea de 11 spre 12 iulie 1999 s-a produs cea mai cumplită viitură la barajul din Retezat. După 18 ani, fostele barăci din colonie au dispărut cu totul. Natura a pus stăpânire, deplin, peste aşezarea umană…

Exemple ale unor asemenea tragedii nu au fost, din nefericire, deloc singulare în ultima sută de ani:

„Glasul roților de tren e o șoaptă cu suspine…”, iar Acarul Păun știe mai bine asta ca Margareta Pâslaru!

Cum era să fie măturat de pe hartă orașul Hațeg dacă se prăbușea barajul din Retezat și cei 400 de morți de la Vidraru despre care nu vorbește nimeni

Prețul aurului = 100 de oameni îngropați în nămolul de cianură și steril – tragedia de la Certej

„Iadul de la Bozânta”, o catastrofă comparată cu Cernobîlul sau o mare farsă (maghiară) de presă?

Militarii striviți de stânci la construirea Transfăgărașanului

Cadavre ciopârțite pentru hrană și 1.300 de deținuți politici morți la Canalul Dunăre-Marea Neagră fără certificate de deces

În loc de Epilog: Jertfele tinerilor brigadieri și cinismul propagandei de stat

Colecția APOCALIPTICA (8 volume)

Colecție promovată de ziarul Jurnalul, TV Antena 3, Radio România Actualități, Radio România Regional, București FM, Radio Sport Total, Radio Napoca FM și Radio Impuls FM și Bucatarescu.ro

În istoria lor tumultuoasă și contradictorie, adesea confiscată și falsificată de literatura de propagandă, România și românii s-au confruntat cu nu puține scene și situații apocaliptice. De multe ori, dintr-o ipocrită „pudoare istorică” s-a preferat trecerea lor cu vederea sau exilarea lor în paginile îngălbenite de trecerea vremii ale unor cronici și documente de arhivă nefrecventabile.

Democratizarea accesului la multe dintre informațiile „clasificate”, „secrete”, petrecută în ultimele decenii, a scos din nou la lumină – chiar dacă una crepusculară! – o serie de întâmplări, dezastre și catastrofe ținute multă vreme sub obroc și ocultate cu bună știință.

Poate că acum este momentul să le dezambiguizăm și să încercăm să învățăm ceva din aceste pagini întunecate ale unei istorii vremelnic trunchiate…