Dincolo de succesiunea evenimentelor, se află însă încărcătura emoțională a arcului așteptării înfăptuirii idealului unității naționale depline. Se află noianul de suferințe tăcute și umilințe sublimate în încredințarea că ziua izbăvirii naționale va veni. Se află puterea unui ideal nicicând abandonat. Se află acțiunea tenace și diplomația inteligentă a elitelor politice și culturale ale țării, decenii la rând.
Se află forța de a rezista a poporului, a oamenilor simpli, din orașe și de la sate, din toate provinciile în care limba română, credința creștină și valorile statorniciei noastre istorice au fost și au rămas temeiurile fundamentale ale unei existențe ce s-a perpetuat și s-a înălțat de la o generație la alta, peste timp, în pofida opreliștilor și încercărilor de tot felul, a vrăjmășiilor și mistificărilor, care nu au putut decât să întârzie cel mult dar nu să împiedice triumful ideii tutelare a Unirii românilor între frontierele legitime ale țării lor eterne.