Înţelegerea creatoare a prezentului nu poate surveni fără o cunoaştere sistematică şi profundă a conceptelor şi controverselor filosofice şi teologice din trecut. În faţa unor „mode” care favorizează un prezent ce uită de fundamente sau care, invers, recurg repetitiv la trecut fără a aduce prezentului aprofundări multiple, tema de faţă convoacă un segment al trecutului pentru a înţelege ce consecinţe majore a avut pentru destinul gândirii emergenţa unui timp şi a unei eternităţi personale. Tema dă mărturie pentru înţelegerea unui trecut plin de vitalitate şi a unui prezent deopotrivă solid (pentru că e acordat la fundamente) şi dinamic (pentru că îşi extrage din aceste fundamente interogaţii fertile adresate actualităţii). Lucrarea îşi propune să investigheze semnificaţiile conceptelor de timp şi eternitate şi modul în care ele au fost reprezentate în cadrul tradiţiei filosofice greceşti şi a celei patristice creştine. Modalităţile diferite în care timpul şi eternitatea sunt percepute în cele două tradiţii, mai mult, felul în care ele sunt concepute distinct în interiorul aceleiaşi tradiţii sau chiar la acelaşi autor, stabilirea raportului dintre timp şi eternitate, clarificarea termenilor tehnici şi analiza schimbului de semnificaţii operat asupra acestora de către fiecare gânditor în parte, constituie obiectivele acestei cercetări. Acestor sarcini principale li se adaugă şi o serie de chestiuni conexe, cum ar fi discuţia asupra genezei, eternităţii sau finitudinii lumii.

Veronica Anton