În toamna anului 1930, la numai câteva luni după încheierea seminarului despre analiza viselor, Jung propune auditoriului său studierea „imaginilor inconștiente” ale frumoasei și talentatei Christiana Morgan, procedeu cunoscut sub numele de imaginație activă. Prelegerile urmăresc dezvoltarea funcției transcendente din vise și viziuni, formarea imaginilor, plastice, mustind de energie, înlănțuirea acestora dezvăluind unirea perechilor de contrarii și, deci, parcursul procesului de individuație. Notele de seminar, care au circulat mult timp într-un cerc restrâns, ne permit să pătrundem în această fascinantă lume a inconștientului colectiv, unde pentru orice sus există un jos și unde orice exagerare din viața diurnă se reflectă, ca într-o oglindă răsturnată, arătându-și reversul. Se crează, astfel, o punte cu rol vindecător între conștiința scăldată în lumină și partea adesea uitată în umbră a psihicului uman. Circumambulând materialul inconștient al pacientei sale, Jung face apel la mitologie, religie, artă, literatură, reușind, și de această dată, să ofere cititorului adevărate nestemate ale erudiției sale remarcabile.

Carl Gustav Jung (1875-1961), psihiatru elvețian, este fondatorul psihologiei analitice și iniţiatorul conceptelor de anima, animus, umbră, inconştient colectiv. Operele complete i-au fost traduse integral la Editura Trei, unde i-au mai apărut și insolita Carte Roșie, respectiv Corespondența lui cu S. Freud.

Adesea, atunci când o viziune are tendinţa de a rămâne statică, dacă te concentrezi asupra ei, începe să se mişte sau să vorbească. Ea ar putea rămâne tăcută şi mută, dar, dacă te concentrezi suficient, imaginea începe să vorbească. Cu cât te concentrezi mai mult asupra acelei energii creatoare, imaginea, cu atât mai mult o însufleţeşti cu viaţă reală.