Poeziile mele porneau din unele observaţii dureroase asupra realităţii din acel timp, în special a realităţii satului, şi dintr-o sinceră compătimire a celor năpăstuiţi, din lumea cărora m-am ridicat şi eu. Aceste sentimente îşi găseau expresia în versuri elegiace sau în balade cu ton sumbru. Refugiul în lumea basmului şi a tradiţiei populare, ca o compensaţie pentru locul strâmt ce mi se rezerva mie şi celor deopotrivă cu mine în lumea în care trăiam, constituia fundalul poeziei mele. (Radu Brateș)

* * *

Permanenţa versului lui Radu Brateş este legată de cea a poeziei ardelene. Ceea ce-l diferenţiază de ea şi-l defineşte pe poet este evitarea obsesiei istorice. Radu Brateş simte istoria, este copleşit de ea, dar o receptează liric şi tot astfel o înapoiază. (Valentin Taşcu)

* * *

Poezia lui Radu Brateş ilustrează convingător procesul de modernizare a liricii tradiţionaliste, sub influența conjugată a lui Blaga și, respectiv, a lui Ion Pillat. Tradiționalismul lui Radu Brateș este unul blând și agrest, străin de radicalismul lui Nichifor Crainic, Radu Gyr ori Virgil Carianopol, infuzat de o reverie senină, clasică. Poetul nu face aedul satului şi al repertoriului etno-folcloric al acestuia, ci se lasă pătruns – sub influenţă blagiană – de farmecul patriarhal, mitic chiar, al peisajului şi de un sentiment extatic care depăşeşte simpla simţire religioasă comună. (Răzvan Voncu)

* * *

RADU BRATEȘ (pseudonimul profesorului Gheorghe I. Biriș: 16 martie 1913, Ciufud, Blaj, jud. Alba – 11 iulie 1973, Blaj) a fost poet, prozator, istoric literar și publicist. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Regele Ferdinand I” Cluj (1935). A frecventat Cenaclul literar condus de Victor Papilian și a fost prieten și coleg de facultate cu scriitorul Pavel Dan. Profesor de limba română și limba latină la Liceul „Sf. Vasile cel Mare” din Blaj (1935-1948). Debut la 15 ani, în Unirea poporului, cu poezia „Toamna”, sub pseudonimul Târnăveanu. Ca student publică broșura monografică Ion Axente Sever și timpul său (Cluj, 1931) pentru care primește Premiul I. Debut în publicistică în revista Gând românesc (1933). În 1940 a fost hirotonit preot greco-catolic și în 1942 publică la Blaj volumul de evocări Aspecte din viața Blajului. Prezent în antologiile de poezie: Octav Șireagu, Noua lirică ardeleană (1935) și Emil Giurgiuca, Poeți tineri ardeleni (1940).

După 1948 e exclus din școlile Blajului și detașat în Moldova la Școala de 7 clase din Rogojeni. Revine la Institutul de Lingvistică din Cluj (azi Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”), ca redactor pentru întocmirea lucrărilor Dicționarului Limbii Române al Academiei (1949-1952).

A colaborat cu versuri, articole literare, de istorie și critică literară și recenzii în publicațiile: Unirea, Blajul, Unirea poporului, Cultura creștină, Abecedar, Pagini literare, Gând românesc, Dacoromania, Viața, Revista Fundațiilor Regale, Gazeta literară, Luceafărul, Revista de Istorie și Teorie Literară, Transilvania, Tribuna, Steaua.

Arestat și deportat la Canal (1952-1954), volumul de poezii Scrise-n furtună este inspirat de perioada surghiunului în Moldova și de detenție. Din 1954 și până la deces a lucrat ca profesor de limba română și limba latină în Școlile gimnaziale ale județului Alba: Hăpria, Mihalț, Cistei, Teiuș.

În 1973 a publicat o carte de studii literare, Oameni din Ardeal, și postum i-au apărut volumele: Cântece de pe coline(versuri, 1974), În împărăția lutului (poeme, 2008), Scrise-n furtună (Ediție anastatică, 2008), Scrieri inedite (studii literare și corespondență, 2008), Trăite și scrise-n furtună (2013), Doamne, sufletul meu... (poezii și articole religioase, 2013), Radu Brateș în file de documente (2014), Publicistică. 1929-1948; 1965-1973 (2017).