Născut la Paris, la 2 aprilie 1640, Emile Zola nu şi-a petrecut copilăria în capitala Franţei, ci pe colinele însorite din sud, în Provenţa trubadurilor şi a levănţicii, de care îşi va aduce aminte toată viaţa. Aici, tatăl său – care conducea nişte lucrări de inginerie – a fost surprins de moarte. Odată cu dispariţia capului de familie, au început grijile şi lipsurile. Ceilalţi membri ai familiei l-au ajutat pe tânărul Zola să-şi continue un timp studiile, după care Zola a fost silit să-şi câştige singur existenţa. În multe din scrisorile adresate de la Paris prietenilor şi colegilor, rămaşi în Provenţa, sunt dezvăluite umilinţele şi dezamăgirile încercate în căutarea unui post la vreun birou sau vreo întreprindere.

În general, nuvelele lui Zola – şi în special cele alese aici – sunt opera unui povestitor realist şi, aşa cum a putut apărea din câte s-au spus mai sus, ale unui poveştilor realist stăpân pe mijloacele sale de creaţie. Ele vădesc marea grijă a scriitorului pentru echilibrul compoziţiei, pentru stabilirea dependenţei dintre ambianţa generală şi caracter, pentru construirea unui decor evocator, pentru gradarea forţei dramatice a acţiunii.

THEODOSIA IOACHIMESCU

CUPRINS

• Postul
• Umerii marchizei
• Doamna Neigeon
• Doamna Sourdis
• Nantas
• O victimă a reclamei
• Slutele
• Şomajul
• Căsătorii…
• Sfârşitul unor vieţi…
• Naïs Micoulin
• Cheful de la Coqueville
• Atacul de la moară