Cuvioasa Maria din Oloneț era o reprezentantă tipică a aspirațiilor feminine într-un ținut „masculin” – sălbaticul nord al Rusiei. De altfel pustnicii, atât bărbați, cât și femei, au cucerit acest pământ sălbatic prin rugăciune și râvnă necontenită, croindu-și drum prin hățișuri necunoscute spre a afla un loc potrivit chemării lor la frumusețea viețuirii întru Domnul. Aceste meleaguri aveau să-i atragă către o viață de mai adâncă rugăciune și nevoințe ascetice, spre a fi mai aproape de Dumnezeu.
Se cuvine ca tinerele femei de astăzi – a căror feminitate autentică este amenințată și ale căror trăsături sufletești delicate și-au pierdut armonia cu fundamentele duhovniciei ascetice – să se întărească de la nevoitoarele „cu cuget bărbătesc” ce și-au păstrat starea de Mirese ale lui Hristos, așezată de Dumnezeu, şi să ia întărire de la Cuvioasa Maria și de la cele asemenea ei, spre a se înveșmânta cu chipul și asemănarea lui Hristos.