Acesta este termenul ce defineste lucrarea de fata. In sinteza, aceasta carte este o PLEDOARIE pentru:

- Promovarea valorilor meritocratice

- Promovarea valorii meritului scolar ca sursa generatoare a meritului social

- Recunoasterea si recompensarea meritului scolar

- Traducerea/ transpunerea reusitei scolare in reusita sociala/profesionala

- Diminuarea mediocritatii prin educatie si evaluare

- Recunoasterea si reconsiderarea traditiilor valoroase ale invatamantului romanesc

- Reconstructia identitatii educatiei nationale, a sistemului national de evaluare.

Prin aceasta lucrare incercam sa identificam cauze, efecte, implicatii, sa explicam, sa interpretam, sa propunem..., sa dezvoltam atitudini, comportamente dezirabile in consonanta cu ideile care promoveaza valoarea, aptitudinea si talentul, care sustin si recompenseaza munca onesta in domeniul scolar, atat in ce ea ce priveste elevii cat si in ceea ce priveste cadrele didactice.

Analiza noastra privind evaluarea in educatie, impactul acesteia asupra mediocritatii si a meritocratiei incearca sa acopere o perioada extinsa din istoria Romaniei. Ne vom folosi in aceasta analiza de un instrument metodologic propus de unul dintre marii pedagogi romani - Stanciu Stoiansi acceptat se pare de comunitatea stiintifica - pentru a diferentia caracteristicile fenomenelor educationale de-a lungul istoriei noastre nationale.

Stanciu Stoian, in lucrarea Pedagogia romana moderna si contemporana (EDP, 1976, Bucuresti,) realizeaza o periodizare interesanta a dezvoltarii scolii romanesti, tinand cont de contexte politice, de evenimente istorice, de legislatia adoptata de-a lungul timpului cu efect reformator asupra educatiei si a invatamantului. Noi vom completa aceasta periodizare,vom respecta acelasi principiu taxonomic dar vom adauga etapele pe care marele pedagog nu a avut „rabdare” sa le mai traiasca. Rezulta urmatoarele perioade corelate cu perioadele” pedagogizarii” educatiei:

- „Perioada desteptarii nationale” (pana la 1859)

- „Perioada luptei pentru libertate si independenta” (1859-1918)

-„Perioada interbelica” (1918- 1944)

-„Perioada constructiei socialismului in Romania (1944-1989)

- „Perioada postdecembrista” (1989- prezent).

Fiecare din perioadele identificate anterior se raporteaza la contexte si evenimente socio-politice, istorice majore; un demers de o asemenea amploare trebuie sa tina seama de aceste repere care au marcat evolutia invatamantului romanesc.

- „Perioada desteptarii nationale: Miscarea revolutionara de la 1821; Regulamentele organice - 1831 (adoptarea Regulamentului Organic) – 1832 (adoptarea Regulamentului scolar in Muntenia) – 1834 (adoptarea Regulamentului scolar in Moldova); Revolutiile de la 1848-Proclamatia de la Islaz; Unirea Principatelor Romane -1859;

- „Perioada luptei pentru libertate si independenta”, pana la Marea Unire din 1918: Razboiul de Independenta; Pregatirea Marii Uniri - 1918;

- „Perioada interbelica”: Desavarsirea statului national unitar; Consolidarea structurilor STATULUI

- „Perioada constructiei socialiste” (1944-1989); sovietizarea invatamantului romanesc - Decretul din 1948; perioada desavarsirii constructiei socialiste - (1948-1989);

- Perioada „postdecembrista” / de dupa 1989

Pe parcursul lucrarii noastre vom identifica, descrie si analiza, dintr-o perspectiva pedagogica, evolutia faptelor, evenimentelor pe etape istorice; vom constata faptul ca fiecare din cele cinci perioade are propriile sale caracteristici si contributii la dezvoltarea evaluarii ca sursa a meritocratiei si a mediocritatii.

2. Meritul scolar, meritocratia si evaluarea scolara

Potrivit teoriilor sociologice actuale, o societate este considerate meritocratica daca fiecare individ are sansa de a reusi in viata prin scoala si daca reusita scolara se traduce printr-o reusita sociala. Firesc, ne intrebam: este corect sa punem semnul determinarii intre meritul scolar si meritul social? Este o relatie directa de cauzalitate?

Meritocratie inseamna, in sinteza, sa fii promovat pe merit. Am spune noi, „Fiecaruia dupa merite”! Sa-ti castigi locul in societate, in profesie si in viata prin merit. Michael Young a inventat acest termen - „meritocratie”-, pentru a desemna o societate unde pozitia sociala a fiecaruia depinde de talentul si de eforturile sale (Michael Young”, „The Rise of the Meritocracy” 1958). Si alti autori afirma, in consonanta cu ideile lui Michael Young, ca intr-o societate meritocratica ideala, „pozitiile sociale ale fiecaruia depind de diploma si nu de originea sociala” (Breen& Goldhorpe - 1999, Vallet si Thelot, 2000).

Meritocratia scolara si meritocratia sociala sunt concepte corelate. Din perspectiva teoriei meritocratice, care este in ascensiune la ora actuala, clasamentele scolare reprezinta o prefigurare a meritelor sociale. Este insa important de stiut in ce masura meritocratia scolara determina/conditioneaza meritocratia sociala si profesionala, care este raportul de determinare dintre ele. „Meritul” este un cuvant frecvent intalnit pe buzele multor persoane, din diverse medii. Despre semnificatia meritului, despre structura lui s-a scris si s-a vorbit mult. Dupa diversele acceptiuni si interpretari care s-au succedat de-a lungul timpului, se pare ca in present este din ce in ce mai mult acceptata ideea potrivit careia meritul, inclusive meritul scolar, are urmatoarea structura:

- Dotare ereditara/ zestre genetica/ capacitati;

- Efort, munca;

- Rezultate obtinute in mod onest, cinstit (efort finalizat cu rezultat,cu victorie, cu reusita!)

Dar meritul scolar trebuie legitimat. El este legitimat prin EVALUARE. Evaluarea este cea care valideaza/ legitimeaza meritul scolar! Evaluarea scolara este procesul prin care sunt recunoscute si validate rezultatele elevilor. Aceste rezultate se concretizeaza in:

- Note, medii;

- Premii (Premiantii clasei/ ai scolii/ olimpicii);

- Diplome, certificate (de diferite tipuri si pentru diferite nivele);

- Recompense (materiale sau simbolice) etc.

O evaluare scolara corecta este conditia fundamentala a meritocratiei. De multa vreme „Diploma” a devenit un „pasaport” important pentru viata, pentru piata muncii. Se vorbeste in ultimul timp chiar de „tirania diplomelor”. Daca ne raportam la cei doi actori scolari principali, elevii si profesorii, diplomele acestora care atesta „meritele” lor se obtin prin evaluare. Ne intrebam insa, in mod legitim: cat credit trebuie acordat unei diplome? Pana unde poate merge increderea in meritocratie? In limbaj popular se spune: „Ai carte, ai parte!”. Care mai este valoarea de adevar in zilele noastre? Meritul scolar este convertit in titluri scolare, in diplome, in recompense, in premii etc. Dar aceasta convertire a meritului scolar in diplome se realizeaza prin EVALUARE. Din aceasta perspectiva, EVALUAREA trebuie sa fie „cat mai echitabila din punct de vedere moral si mai exacta din punct de vedere stiintific” (G. De Landsheere, 1974, Evaluarea continua a elevilor si examenele, EDP, Bucuresti). Aceasta este una din conditiile fundamentale, esentiale ale MERITOCRATIEI!

Evaluarile cotidiene, concursurile, examenele, evaluarile nationale si cele comparative internationale sunt forme de selectie care legitimeaza meritele scolare ale elevilor. Examenele de definitivat, gradul II, gradul I si concursul de titularizare, evaluarile pentru obtinerea gradatiei de merit in invatamant legitimeaza meritele cadrelor didactice. Cat de corecte si de legitime sunt aceste examene/ concursuri? Meritocratia si increderea in meritocratie genereaza, pe buna dreptate, multe intrebari legitime.

Cu privire la meritocratia scolara punem in dezbatere interogatii precum:

- Ce inseamna meritocratia scolara?

- Crede „lumea” in meritocratie? Daca DA, de ce?

- Ce factori sociali, politici, economici, pedagogici etc pot explica variatiile interindividuale privind increderea in meritocratie?

- In ce masura, adeziunea la meritocratie este prezenta in societatea romaneasca? Ce adepti are?

- In conditiile actuale, cand scoala in general, dar cea romaneasca in special, este pusa sub semnul intrebarii, este intr-o continua transformare mai mult sau mai putin coerenta, ce credibilitate mai au meritele scolare ale elevilor?

- In ce masura ideile noi, cosmopolite, preluate de o parte a societatii romanesti, inclusiv cele care contesta valoarea scolii noastre, influenteaza increderea in meritocratia scolara?

- Cum se explica, dar mai ales cum s-a explicat in timp, popularitatea „meritului scolar”?

- Ce stim despre „versiunea populara” a meritului scolar care spune ca daca ai carte, ai parte?

3. Mediocritatea scolara si evaluarea: conotatii, implicatii, remedii

MEDIOCRITATEA se manifesta in plan scolar, dar si in plan social si profesional. Din DEX-ul Limbii Romane retinem antonimele mediocritatii: „a fi mediocru inseamna a nu fi distins, eminent, ilustru, remarcabil, talentat”. A nu te remarca prin nimic. Daca interpretam semnificatia antonimelor, a fi mediocru nu este o rusine! In plus, nu trebuie sa omitem faptul ca numarul indivizilor care nu se remarca prin ceva anume este considerabil.

In context scolar, cea mai reprezentativa ilustrare a mediocritatii o ofera Curba in forma de clopot a lui Gaus. Potrivit distributiei oferita de Curba lui Gaus, intr-o populatie reprezentativa din punct de vedere statistic, 2% dintre elevi inregistreaza rezultate foarte bune; 2% obtin rezultate foarte slabe; daca dam o interpretare, din perspectiva realitatii scolare, este vorba de elevii care nu promoveaza; se afla sub pragul minimal acceptat, nu obtin note sau medii de trecere; 70% dintre elevi obtin rezultate de nivel mediu; 13% au rezultate bune; 13% au rezultate mediocre, adica intra in categoria celor cu note de 5 si de 6, promoveaza, dar la limita.

Analiza mediocritatii se poate realiza in doua planuri: individual si colectiv. A trata mediocritatea in plan individual, in cazul elevilor normali din punct de vedere bio-psiho-social, inseamna a pune scoala, educatia sub lupa. A trata mediocritatea in plan colectiv inseamna a pune sub lupa caracteristicile, variabilele „mediului”. Cele doua dimensiuni trebuie private si studiate in complementaritate.

Tipologia mediocritatii este o problema deschisa. In ceea ce ne priveste, identificam doua tipuri de mediocritate:

- mediocritatea multumita cu ea insasi

- mediocritatea veleitara, agresiva.

Mediocritatea multumita cu ea insasi echivaleaza cu anonimatul/ cu banalul/ cu banalitatea. A fi mediocru din aceasta perspectiva nu este o rusine; inseamna comoditate, indolenta, multumire de sine. Mediocritatea veleitara desemneaza mediocrul arogant si agresiv. Conotatia negativa a acestui termen s-a nascut din reactia fireasca a celor ce „merita” cu adevarat impotriva ifosului si a dorintei de a fi mereu in frunte a celor care NU merita. Cand vorbim de „ifose” avem in vedere, evident, pretentii nejustificate, nefundamentate pe merite si pe argumentele profesionalismului. Este vorba de pretentii neacoperite in fapte si atitudini.

4. Cum promoveaza scoala de astazi mediocritatea?

Din pacate, scoala insasi promoveaza uneori mediocritatea, poate fi sursa generatoare de mediocritate. Care sunt vectorii promovarii mediocritatii prin intermediul scolii astazi? Un inventar al modalitatilor prin care scoala promoveaza mediocritatea este greu, daca nu imposibil, de realizat. Probabil trebuie sa discutam despre „vicii” la nivel de sistem, la nivel de scoala, la nivel de clasa; dintr-o alta perspectiva, putem discuta despre elev, despre cadrul didactic, despre parinti etc ca vectori ai promovarii mediocritatii.

Cum promoveaza scoala de astazi mediocritatea prin evaluare? Este o intrebare legitima. Pentru ca evaluarea insasi reprezinta o sursa generatoare a mediocritatii. Nu numai examenele si concursurile sunt surse de promovare a mediocritatii ci si evaluarea cotidiana. Argumentele si exemplele pe care le vom prezenta in aceasta lucrare credem ca sunt convingatoare.

*

* *

Lucrarea noastra incearca sa esentializeze problematica meritocratiei si a mediocritatii in domeniul scolar. Nu stim cate raspunsuri pertinente vom da problematicii complexe a interdependentei dintre evaluarea scolara, meritocratie si mediocritate, dar stim ca vom lansa o provocare. Vom formula intrebari, vom genera dileme, controverse, vom pune sub semnul indoielii tabuuri, credinte, cutume, vom incerca sa oferim o succinta perspectiva istorica asupra celor doua ipostaze ce vizeaza rolul evaluarii educationale din Romania in acest proces etc...etc. Prin lucrarea noastra, dorim sa sensibilizam pe cei interesati in privinta celor doua ipostaze aflate in antiteza - meritocratia si mediocritatea - la care scoala, prin evaluare, contribuie din plin. Autorul

Despre autor

Marin Manolescu

• Prof. univ. dr. la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Departamentul pentru Formarea Profesorilor;
• Conducător de doctorat în Științe ale Educației;
• Născut în 1951, Comuna Bobicești, Județul Olt;
• Studii: Facultatea de Filosofie, specializarea Pedagogie, Universitatea din București;
• A parcurs toate treptele carierei didactice preuniversitare şi universitare;
• A înfiinţat sau a participat la înfiinţarea sau consolidarea unor structuri/instituţii de prestigiu în domeniul formării iniţiale şi continue a cadrelor didactice pentru nivelurile primar, preşcolar, gimnazial şi liceal;
• A îndeplinit funcţii manageriale în învăţământul universitar, preuniversitar, la nivelul Ministerului Educației și Învățământului;
• Este coordonatorul/directorul a două programe de master acreditate ARACIS: „Mentoratul în educaţie" şi „Educaţie presecundară";
• A participat în calitate de coordonator sau expert în diverse proiecte educaţioanale de interes naţional;
• Domenii de competenţă ştiinţifică şi didactică: Teoria, metodologia şi practica evaluării, Teoria şi metodologia curriculumului, Formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice, Educaţia timpurie, Pedagogia învătământului primar şi preşcolar, Practica profesională şi pedagogică.

Cărţi publicate de Marin Manolescu (selectiv):

• Monografia învăţământului din satele Comunei Bobiceşti, Județul Olt, (în colab. cu Paula Bănică), 2018, Editura RePrograph, Craiova
• Referenţialul în evaluarea şcolară, 2015, Editura Universitară, Bucureşti
• Perspective inovative ale evaluării. Evaluarea digitală, 2016, Editura Universitară, Bucureşti
• Teoria şi metodologia evaluării, 2010, Editura Universitară, Bucureşti
• Activitatea evaluativă între cogniţie şi metacogniţie, 2005, Editura Meteor Press, Bucureşti
• Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar. Teorie şi practică, 2006, Editura Universităţii Bucureşti – CREDIS
• Evaluarea şcolară - un contract pedagogic, 2003, Editura Fundaţiei Dimitrie Bolintineanu, Bucureşti
• Teoria şi practica evaluării (în colab. cu Dan Potolea), 2005, MEN-PIR, Bucureşti
• Teoria şi metodologia curriculumului (în colab. cu Dan Potolea), 2005, MEN-PIR, Bucureşti