Cartea lui Nicolo Zeno este cel mai important izvor istoric narativ privind istoria geto-gotilor de la lordanes incoace, necunoscut pana la ora actuala de absolut nici un istoric roman. Pe baza unor documente anterioare scrierii bibliei, el impinge genealogia getilor in vremurile de inceput ale omenirii si arata cum acestia provin din descendentii lui Noe.

Urmarindu-le parcursul pe fagasul istoriei universale, Nicolo Zeno subliniaza rolul primordial al getilor si al ramurilor lor etnice la toate etapele care au marcat istoria umanitatii, cuprinzand legendele biblice si mitologice si istoria antica timpurie cand, in mod practic, au hotarat destinul Imperiului Roman de Apus si configuratia europeana de mai tarziu.

Sursele sale cuprind scrieri vechi la care a avut acces gratie unei biblioteci impresionante si arhivei propriei familii cu o antichitate de peste un mileniu. Sunt multe lamuriri si corectii pe care Nicolo Zeno le face istoriei atat celei vechi , cat si celei mai timpurii, adica pina la sfarsitul mileniului 1 d.Hr.. ln istoria antica, Zeno remarca denaturarile produse de greci care si-au insusit multe din faptele care nu le apartineau, iar referitor la istoria timpurie deonstreaza ca intre geti, daci si goti sau valahi nu este nici o deosebire.

O spune in mod explicit si cu autoritate. De asemenea, nu vorbeste deloc de vreun amestec intre geti si romani, de vreo politica de asimilare etnica sau lingvistica. Interesele si divergentele "barbarilor" geti erau prea de evidente in raport cu cele ale romanilor, ca sa poata fi cumva amestecate.