Această carte este o formă a tezei de doctorat susținute la UNArte în 2017. Lucrarea se dorește a fi atît un studiu instituțional, cît și un studiu al transformărilor canonului artistic în primele decenii de comunism. Perioada analizată se întinde aproximativ între prima Conferință Națională a Uniunii Artiștilor Plastici (1950) și a patra Conferință (1973), cu mici extinderi înainte și după aceste două momente. În vederea unor abordări nuanțate a fenomenelor artistice, au fost cercetate anumite fonduri arhivistice, publicațiile vremii, literatura testimonială, cataloagele de expoziție și au fost realizate interviuri. Modelele teoretice utilizate circumscriu, în cea mai mare parte, conceptele de putere și identitate. Analizarea informației cu acest instrumentar metodologic a condus la concluzia că puterea comunistă s-a consolidat abia în momentul în care a produs efecte pozitive, a provocat dorințe și a modelat comportamente. Statul comunist nu a rezistat doar prin teroare, ci și prin alianța cu o clasă socială privilegiată, cea a creatorilor de artă deveniți funcționari de stat. Pe de altă parte, aceștia au știut să folosească momentele de relaxare ideologică pentru a dobîndi o oarecare autonomie de gîndire și de acțiune în raport cu puterea politică totalitară, pentru a transgresa codurile și a transforma normele, folosind în mod creativ cadrul de acțiune pe care l-au avut la dispoziție. Magda Predescu

Magda Predescu este cercetător la Muzeul Național de Artă Contemporană din București, unde preocupările ei pentru arta din perioada comunistă s-au concretizat în proiecte documentare și expoziționale. Este membru al AICA Internațional. A primit granturi de cercetare din partea Getty-Colegiul Noua Europă, Archives de la Critique d’Art (Rennes) și Maison des Sciences de l’Homme (Paris). Între studiile publicate în ultimii ani se numără: „Mișcarea artistică timișoreană și redefinirea canonului artistic în perioada de liberalizare politică” (Di suo’ maniera e di suo’ aria. Studii în onoarea Ancăi Oroveanu, 2012); „Arhitectura și arta monumentală pe litoralul românesc în perioada dezghețului politic. Dezvoltarea taberei de tineret de la Costinești, 1970-1972” (Vederi încântătoare: urbanism și arhitectură în turismul românesc de la Marea Neagră în anii ’60-’70, 2015); „Aderarea Uniunii Artiștilor Plastici la organisme internaționale. Studiu de caz: Asociația Internațională a Artelor Plastice - AIAP” IDEA artă + societate,#48, 2015); „Expoziția Medium, moment de sinteză a neo-avangardelor sub semnul post-conceptualismului” Arta în România între anii 1945-2000. O analiză din perspectiva prezentului, 2016); „Crearea Uniunii Artiștilor Plastici și rolul acesteia în formarea artistului de stat în primii ani de la înființare” (The State Artist in Romania and Eastern Europe: The Role of the Creative Unions, 2017); „Le Festival mondial de la jeunesse et des étudiants, moment d’échanges inattendus et mal contrôles” (Studia Politica. Romanian Political Science Review, nr. 2, 2017); „Uniunea Artiștilor Plastici în perioada 1954-1963: între aparat de stat și dispozitiv” (Studia Politica. Romanian Political Science Review, nr. 3, 2017).