Preocupată intens încă din perioada studenţiei, dar şi în cea a cursurilor masterale, de aspectele aparent obişnuite ale civilizaţiei romane, însă căutând tocmai de aceea un răspuns „mai altfel" decât cele oferite de studiile consacrate, Roxana Lazarescu ne propune de această dată o incursiune exegetică aproape exhaustivă în lumea de dincolo imaginată şi cultivată de romani; şi o face cu atâta acribie şi simţ al detaliului, al perfecţiunii descriptive şi analitice, încât nu poţi să nu fii convins de cele prezentate. Cu simtul realist care o caracterizează în excursurile intelectuale, autoarea începe prin a argumenta, fără a se lăsa copleşită de vastitatea sau profunzimea subiectului, arătând că, în fapt, „omul s-a aflat mereu în căutarea unei continuităţi existenţiale ce să urmeze morţii pământeşti, motiv pentru care a căutat necontenit să afle, printr-un proces revelator, sau să imagineze ce se află dincolo de punctul terminus al vieţii. Individul social a dorit existenţa unei lumi ce să-i survină celei mundane, dar care să nu se afle într-o notă puternic discordantă. Astfel a imaginat poveşti care să-i împace neajunsurile..."

Dan Negrescu