Dante spunea că după ce a băut apă din Arno a învăţat să iubească cu patimă Florenţa, dar că patria noastră este lumea, aşa cum marea este pentru peşti. A fi străin printre străini e poate singurul mod de a ne considera cu adevărat fraţi. (…) Impresia noastră de cititor şi traducător este că această carte are toate calităţile unui poem dramatic care poate fi recitat de mai mulţi actori pe o scenă de teatru. Fiecare poezie poate face parte dintr-un multiplu dialog confesiune a autoarei, dintr-o urzeală rapsodică nu doar între felurite creaţii, arte şi creatori, dar şi, cu precădere, între istoria personală şi istoria colectivă a poporului său, a românităţii, precum şi a lumii.