Comemorarea lui Franz Liszt printr-un disc al Editurii Casa Radio, în anul în care întreaga lume muzicală internaţională a celebrat bicentenarul naşterii compozitorului, este neîndoielnic un gest de cultură binevenit. Iar alegerea pianistei Sofia Cosma, dintre relativ numeroşii interpreţi care au ilustrat arta lui Liszt în ultimii 50 de ani pe meleagurile româneşti, este o decizie cum nu se poate mai fericită. O opţiune cumva predestinată, s-ar putea spune. Deoarece – cum puţini mai ştiu astăzi – pianista la vârsta de 19 ani laureată al celui mai prestigios concurs de pian din epoca interbelică, la Viena în 1933, a fost desemnată atunci drept favorită pentru primul premiu de către Emil von Sauer (1862-1942), ilustru elev al lui Franz Liszt.

Nu e de mirare că ascultând-o, Samir Golescu, pianist şi muzicolog originar din Iaşi, de la University of Illinois (Urbana-Champaign), scria despre interpretarea ei, dată Concertului nr. 2 de Liszt, că „stilistic aduce aminte de şcoala cu rădăcini în secolul al XIX-lea, o sobrietate neoclasică contopită cu un elan vizionar, nu foarte diferită de estetica versiunii discografice din 1938, semnate de discipolii lui Liszt – Sauer la pian şi Weingartner ca dirijor“.

Cu un repertoriu extrem de larg, mergând de la Scarlatti şi Bach până la Debussy, Poulenc şi Frank Martin, Sofia Cosma a rămas ataşată o viaţă întreagă capodoperelor clasice, ca şi celor romantice şi neoromantice. Colaborarea ei cu Orchestra Naţională Radio, începută – potrivit concertografiei alcătuite de Octavian Lazăr Cosma – în aprilie 1959 şi încheiată tot în aprilie, exact 20 de ani mai târziu, în 1979, o ilustrează pe larg.
Fragmente din prezentarea semnată de Victor Eskenasy.

Booklet bilingv (română/engleză) – prezentare de Victor Eskenasy