11 poeme rostite la Radio (1969-1974, 1998, 2001)
ilustrate de Constantin Popovici
Cuvânt-înainte de Simona Popescu

Căutând înregistrări ale lui Mircea Ivănescu, redactorii acestei cărţi audio (şi iniţiatorii preţioasei colecţii în care sunt recuperate vocile marilor noştri scriitori) […] au descoperit, neaşteptate, nemaisperate, aceste câteva înregistrări din perioada 1969-1974 (datorate lui Ion Drăgănoiu şi Luciei Negoiţă) care s-au alăturat celor două documente deja disponibile, din 1998 şi 2001 (datorate Lilianei Ursu).

În 1969, poetul citeşte repede, repede, ca să scape, parcă, mai ales că se aude undeva, în fundal, cineva care, de câteva ori, îl îndeamnă ferm: „mai tare!”. Apoi, în înregistrările ulterioare, vocea e tot mai liniştită, apare o segmentare deliberată, un soi de frumoasă lentoare care se potriveşte atât de bine poeziei lui sincopate, cu paranteze multe, suspensii, ambiguităţi.

Vocea lui Mircea Ivănescu nu e una „de poet”, e o voce albă, fără nici o strategie: a unui om care nu citeşte versuri, ci povesteşte fapte, întâmplări şi amintiri, într-un fel neobişnuit, ca şi cum povestitul ar fi, înainte de orice, o formă de gândire cu multe ramificaţii şi bifurcări care nu se opresc nicăieri, pentru că fac parte din „poemul continuu” (despre care îi vorbise cândva şi prietenul lui, Leonid Dimov).

Să-l citim şi să-l ascultăm pe Mircea Ivănescu, să vedem cum „se împarte-n esenţa” lui „în astfel de figmente, pe care baumgarten/ le rosteşte armonic în cercul teoriei”, de pildă, să privim această poezie ca pe un „un pom răsfrânt într-o întâmplare verzuie, adunată la rădăcina lui din vreo ploaie care îşi suie lumina întoarsă pe trunchiul lui”. Să-l privim pe Mircea Ivănescu „ca şi cum ne-am ridica ochii, şi faţa fiinţei care ne stă în faţă, ne este deodată dezvăluită. S-o facem să povestească.” Să-l facem să repovestească, în mintea noastră, iar şi iar, pentru ca să-l înţelegem mai bine, pentru ca să ne înţelegem mai bine...
(Fragmente din prezentarea "Splendoarea dens-fulgurantă" şi încercarea de a fi fericit de Simona Popescu)

Sumar CD
Mircea Ivănescu, Biografii imaginare

1. „..Biografii imaginare...” [intro]; 2. MOPETE ŞI TIMPUL PIERDUT; 3. MOPETE ŞI FICŢIUNILE; 4. BUFETUL TERMITA; 5. UITAREA; 6. SCENĂ ÎN PARC; 7. ÎMPOTRIVA LUI FABRICIU [CUM POATE ÎNCEPE]; 8. ÎNSERARE [GEORG TRAKL]; 9. AMINTIRE PENTRU LA VARĂ 10. ÎNSERARE ÎN COPILĂRIE; 11. „E vorba de un poem care ar urma să aibă 127 de rânduri...”[intro]; 12. [POEM FĂRĂ TITLU]; 13. CU PRIVIRE LA SIGHIŞOARA; Bonus: 14. ‚,revin la… o obsesie a mea: la cât mai sincer” (extras din emisiunea „Convorbirile de joi”, 5 februarie 1970, realizator: Ion Drăgănoiu).