Cercetarea lui Valentin Negoi oferă un tablou elocvent și detaliat al modalității în care au fost elaborate operațiunile de deportare a romilor, care au fost categoriile care au fost supuse acestei dislocări, ce abuzuri au fost înregistrate și care au fost consecințele la nivel social și individual ale acestui proces. Ca de fiecare dată, abuzurile, malversațiunile, bunul plac, corupția, întâmplarea, haosul, lipsa de pregătire a transportului și primirii au transformat această amplă operațiune de transfer forțat de populație într-un adevărat fiasco logistic, care a condus la moartea și îmbolnăvirea a numeroase victime ale acestei politici. Drept consecință, circa jumătate dintre persoanele împinse spre est din locurile în care se găseau la data recenzării și-au pierdut viața în Transnistria sau în timpul deplasărilor, cel mai adesea din cauza alimentației insuficiente, frigului și bolilor netratate în lipsa medicamentelor.
Care au fost atitudinile populației majoritare în diferite localități și județe din Muntenia, care a fost impactul pe termen lung al deportărilor, care au fost urmările asupra comunităților de romi care au supraviețuit acestei drame colective, cum s-a reflectat aceasta asupra generațiilor care au urmat, urmașii celor deportați sau persoanele nevârstnice care au reușit să revină în țară, și cum rezonează acestea în memoria colectivă a minorității rome sunt alte linii de analiză pe care autorul le-a urmat cu multă atenție în cercetarea întreprinsă.
Dacă o serie de reprezentanți ai autorităților de stat sau persoane particulare au girat sau aplaudat ostracizarea romilor și și-au însușit fraudulos bunurile acestora, nu puține au fost petițiile care, interesat sau dezinteresat, au încercat să stopeze sau să diminueze proporțiile deportărilor.
Silviu Miloiu