Antologia care constituie cea mai mare parte a acestui volum cuprinde texte din Sfânta Scriptură şi din scrierile Sfinţilor Părinţi sau ale marilor monahi din lumea ortodoxă, din toate epocile, care ne luminează spre a înţelege cum era, în desăvârşirea din rai, legătura dintre om şi celelalte vieţuitoare, pentru ce această legătură s-a degradat în timp, ce putem învăţa de la animale – domestice sau sălbatice – despre natură, despre noi înşine şi despre Dumnezeu, şi cum sfinţii – a căror vieţuire şi duhovnicie sunt pentru noi pilde vrednice de urmat – au izbutit să restatornicescă o legătură nu doar paşnică, ci şi prietenoasă cu animalele, având faţă de ele – fără urmă de idolatrie – purtări cinstitoare şi iubitoare, redobândind starea din rai, în care legătura omului cu creaţia era în deplină armonie, potrivit voii dintru început a Creatorului. (Jean‑Claude Larchet)
***
Oare nu vedem, oriunde ne-am îndrepta ochii, cum Ziditorul hrănește, adapă și îmbracă toate făpturile Sale? Hrănește furnicile în pulbere; hrănește fiarele în munți; hrănește peștii în mare. Când vine vremea rece, trimite rândunelele și cocorii în țări calde, și le hrănește acolo cât e iarna de lungă, iar ursului îi găsește vizuină unde să hiberneze. El adapă arborii și ierburile, colinele și pajiștile, verdeața și florile. E vreo făptură pe fața pământului pe care s-o fi făcut Dumnezeu și apoi să o fi părăsit golașă? Cine altul îmbracă pe leu și pe tigru, și pe lup, și pe vulpe? Cine-i coase haină păunului, și corbului, și cine clădește țestoasei carapace și peștelui solzi, dacă nu El? Cine dă oilor lână, și păr caprelor, și țepi porcului, și piele boului, și coamă calului, dacă nu El? Cine brodează aripile fluturelui și talia viespei și cine face pavăză gâzelor în iarbă și frunziș? (Sf. Nicolae Velimirovici)