Poezia e o violență îngăduită. Spectre, daimoni, umbre – Alice Notley le alchimizează și izbutește să construiască o nouă limbă poetică. Totul e tumultuos, poeta-medium se dovedește a fi o structură tensionată, iar vocile care o locuiesc sunt aproape întotdeauna protestatare. Există o dimensiune identitară abisală a liricii mediumnice: poeta începe totul de la capăt (în sens demiurgic), ea face lucrurile, viețile, morțile (prin numire, prin cuvinte). E o meserie mesianică în care, în ciuda tumultului, epifania frumuseții își are rostul. (Ruxandra Cesereanu)

* * *

ALICE NOTLEY s-a născut în Bisbee, Arizona, la data de 8 noiembrie 1945 și a crescut în Needles, California. Și-a făcut studiile la Colegiul Barnard și în cadrul programului de Scriere Creativă al Universității din Iowa. A trăit o lungă perioadă în Needles și New York, înainte de a se stabili, din 1992, la Paris. Notley este autoarea a mai bine de patruzeci de cărți de poezie. Cartea-poem Coborârea lui Alette a fost publicată de Editura Penguin în 1996, fiind urmată de Misterele micilor case, care a fost una dintre cele trei cărți finaliste pentru Premiul Pulitzer și a câștigat Premiul de Poezie al revistei Los Angeles Times. Cele mai recente publicații includ titluri precum Mormântul de lumină: Poeme alese 1970-2005, pentru care a primit premiul de poezie Lenore Marshall din partea Academiei Poeților Americani; Cultura unului, un roman în versuri plasat într-un orășel din deșert; Sărutul negativității, un roman polițist în versuri; și epopeea Binecuvântare. Notley a primit și Premiul de Poezie Griffin (pentru antologia Nesupunere din 2001), Premiul acordat în memoria lui Shelley din partea Poetry Society of America și un Premiu al Academiei pentru literatură din partea instituției American Academy of Arts and Letters. În 2015, i-a fost acordat Premiul de Poezie al Fundației Ruth Lilly, care semnifică recunoașterea realizărilor excepționale din timpul vieții pentru un poet american. Alice Notley trăiește și muncește la Paris.